Destin

S-a întâmplat să ne-ntâlnim
cândva în acest univers
doar o secundă să vorbim
apoi să dispărem

Au trecut ani, au trecut vieţi
Aceeaşi tristă întâmplare:
să ne vedem, să ne vorbim
apoi să ne topim în zare.

Ce e o clipă-n infinit?
Ce-i o secundă într-un veac?
ce-i o fărâmă de nisip
într-un deşert uscat?

Ce-i picătura din ocean
care se-neacă-n prima clipă?
Ce e o rază sclipitoare
dintr-un imens soare?

Nu e nimic... Nimic rămâne!
Ca si popasu-ntâmplător
undeva, pe un traseu
într-un timp trecător...

Dar să mai încercăm odată:
cândva, în viaţa viitoare,
pe undeva, pe o cărare
ne vom opri la o şuetă!

Oceanul ne va fi popasul
Acestei goane nesfârşite
Vom sta o clipă să-nţelegem
Ce întâmplări ne sunt sortite...

Şi de vom înţelege rostul
acestei alergări stupide
prin timpuri şi prin univers,
poate vom accepta firescul
că ăsta e destinul nostru!