Nu vreau să spui nimic, căci orice vorbă
Nu poate fi decât o scuză proastă
Mai bine taci şi doar aprobă
Că întâlnirea noastr-a fost nefastă
Credeam că suntem unul pentru altul
Născuţi dintr-un destin prea fericit
Dar soarta ne-a făcut să facem saltul
În altă viaţă şi in altă lume, implicit
Credeam că-mi eşti pereche şi tu sperai la fel
Eu căutam tandreţe, tu ofereai iubire
Ne-am lepădat de temeri, dar din nefericire
Eu mergeam p-un alt drum, tu-ţi căutai alt ţel.
Şi dacă-n viaţa asta o stea din nou va face
Ca drumurile noastre să se reîntâlnească
Atunci te rog, iubite, nu te mai preface
Că nu ştii că iubirea încă mi-e nebunească.
Şi-atunci mai bine taci şi simte-mi neputinţa
De-a înţelege rostul unei iubiri pierdute
Deci taci, pentru că tot ce spui îmi aţâţă credinţa
Că mâine vom zbura spre zări nemaivăzute!
14 iunie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!