miercuri, 8 iunie 2011

Camaşa ta alba


Să mă trezesc dezbrăcată în cămaşa ta
şi încă să am tălpile fierbinţi şi goale
încă să-ţi simt mirosul impregnat în părul meu
şi în palmele mele şi în ochii mei
Să mă trezesc zâmbind la amiază
şi să uit că trebuia să ajung la serviciu
să-mi pipăi corpul şi să-ţi simt săruturile
care mai dorm leneşe printre porii pielii mele
să întind braţul şi să ştiu că încă mai eşti acolo
doar pentru mine, deşi locul tău în pat este gol
pentru că prepari o cafea perfectă în bucătărie
apoi să mă întind ca o pisică prin cămaşa ta albă
şi să nu-mi găsesc locul decât în braţele celui ce-o îmbrăca
şi să mă pierd din nou în magia acestei zile
şi să te pierd şi pe tine şi să te regăsesc
apoi să mă trezesc din nou, ca într-un film cu banda zgâriată,
dezbrăcată în cămaşa ta albă...

foto: Andreea Oana

2 comentarii:

  1. Uite, asta e o poezie foarte frumoasă, Oti! Foarte-foarte! ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Innu, ma bucur mult ca-ti place poezia. :)

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!