Am dat peste nişte poezioare de acum mai bine de zece ani. Pe una dintre ele m-am gândit s-o reproduc pe blog, pentru că se apropie sesiunea. Si poezia este chiar amuzanta. :)) Nu mai ştiu la ce materia învăţam, dar după cum sună sigur era noapte şi sigur era o materie cu multe formule. Şi mai sigur decât atât, nu prea-mi stătea mintea la învăţat. :)
Eşti versul ce când noaptea stau trează şi citesc
soseşte şi cu greu mi-e să îl stăpânesc.
Eşti rima ce cuprinde tot somnul meu de noapte
şi eşti lumina ce-alungă puterea de-a mai citi din carte.
Eşti însăşi poezia ce în formule zace...
eu vreau să le reţin, ea vine şi le-ntoarce.
Eşti vers, eşti rimă, eşti şoapte, eşti nesomn...
de vreau să dorm, mă scoală, de vreau să-nvaţ, mi-e somn.
Eşti ritm şi poezie,
tu eşti ca o baghetă
ce somnul mi-l transformă
în dor nebun de tine
şi ziua şi noaptea mi-este dor de tine
unde eşti când visul loc nu-ţi poate ţine?
iunie 2000
Dragut...am meditat si eu de multe ori in linistea noptii in pauze de invatat:)
RăspundețiȘtergereImi amintesc de sesiuni cu mare drag. Intotdeauna incepeam invatatul, impreuna cu o buna prietena, cu o pauza bine-meritata. O pauza pe care o continuam cu o alta pauza. Pana ce nu mai aveam timp si ne apucam de invatat.
RăspundețiȘtergere