luni, 1 august 2011
Mai vreau
Mai vreau să te caut
prin ţărâna aburindă
s-o scrijelesc cu unghile
până ce-i simt rădăcinile încâlcite
Mai vreau să te caut
printre stelele fermecate
să le privesc lăcrimând
până-mi sângerează privirea
Mai vreau să te caut
prin vântul nestăpânit
să mai iau la trântă cu el
până-l transform în adiere
încă mai vreau să te caut
printre şoaptele pierdute
să mă cert cu ele până ce
vocea-mi se va desprinde de gât
Mai vreau, încă mai vreau
dar simt că am obosit...
Mă voi întinde pe pământul crăpat
si voi privi stelele căzătoare,
mă voi usca sub vântul nemilos
şi-mi voi aminti totul...
până când pământul de sub mine
va rodi de la lacrimile mele
până când vijelia din jurul meu
va deveni boare si va mângâia
florile care vor rasari si vor creşte
până când stelele acestui univers
se vor topi odată cu el
în gaura neagră ce va urma...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Foarte frumos.Minunat!
RăspundețiȘtergereCea mai neasteptata apreciere. :)
RăspundețiȘtergere