În fiecare secundă care trece
rămân cu privirea agățată
de urma plecării tale
îți privesc inmarmurita
spatele din mersul grăbit,
dar rămân cu pleoapele căzute
pentru că nu am voie să le ridic
Cu fiecare minut care se scurge
rămân cu auzul suspendat
de ultimul cuvânt pe care mi l-ai fredonat
în fugă între două întâlniri
îți ascult în tăcere ecoul
dar îmi înghit înnodate cuvintele
pentru că nu am voie a vorbi
Cu fiecare zi care trece
te simt îndepărtându-te
îți petrec cu toată simțirea
distanța către care te îndrepți
dar nu te pot ruga să te oprești
pentru că sunt condamnată
să rămân îngenuncheată pe loc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!