În munte-am poposit pentru o clipă
Să-nchid în suflet o stătută zare
S-ating un pisc măreț cu-a mea aripă
Și să respir lumini din rece soare
În munte m-am oprit pentru un timp
Ca să respir miros de brad semeț
Ca să mă-mbăt cu aer de-anotimp
Ce doarme-n drum pe-o piatră precum un drumeț
Să urc și să cobor ca-ntr-o roată
Să simt pe piele ace reci, mărunte
Și să mă scurg prin iarba înghețată.
Cred că și Dumnezeu ar poposi pe munte...
Imi place cum scrii... felicitari, ai un stil foarte frumos...
RăspundețiȘtergereMultumesc Robert!
RăspundețiȘtergere