La fel de bine cum știam
Că nu va ploua în toiul iernii
Si știam că vei adormi obosit
Înainte de a-ți ura eu "noapte bună"
La fel de bine cum știam că un strigat
Nu se poate auzi în vacarmul
unei cascade de râsete
Știam că vei uita de mine
Cum știam că luna răsare înainte
de a se lăsa complet bezna tăcerii
Si știam că nu știi ca eu încă aștept...
Dar uite că tocmai a început să plouă
Când ar fi trebuit să ne trezim troieniți
Si uite că nu dormi când eu
Îmi încă recit rugăciunea
Si că-mi auzi strigarea din vârful rațiunii
pe care te-ai cocoțat cu ușurință
Si că deși ai ochii inchiși,
lumina gândului meu îți călăuzește întunecimile obosite
Iar acum, în această situație,
Se pare că nu mai știu nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!