sterilă ți-e noaptea de vise răzleţe
şi ziua ți-e seacă de gânduri măreţe
secate ți-s lacrimile amare prin care
uitai de nevoi şi sperai prin visare
pierdută-i din tine dorința de viață
uitate-n cotloane sunt dor şi speranță
iubirea în care crezut-ai pripit
ca gheaţa sub soare ți s-a topit
să-ți nasc eu dorința? cum aş putea?
căci dragostea mea e moartă şi ea...
nu sunt zeiţă, nu pot reinvia,
dar pot să îți dau din suflarea mea!
ia-mi răsuflarea, inspir-o cu foc
şi glasul meu vocii tale îi va sta-n loc
şi visele tale frumos îţi vor creşte
revino-ți în mine, acum doar iubeşte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!