când păsările nopții s-au cuibarit sub stele
şi gâzele hibride în sol au înlemnit
când paşii mei nesiguri s-au răzvrătit din piele
un vis ciudat, idilic, în minte-a încolţit
secunde de tăcere, minute de-ndoială
apoi zile de vorbe şi luni de așteptare
m-au tras pe drumul tău fără de şovăială
cu ochii plini de lacrimi am prins a ta chemare
şi te urmez iubite, credinţa mi-este oarbă
ştiind că al tău suflet mi-e singura salvare
căci dup-atâta trudă, războaie, foc şi spadă
încep să prind iar viață în a ta-mbrăţişare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!