Nu-mi cunoşti neputinţa, nici zbuciumul, nici starea
nici zborul, nici căderea, nici cerul şi nici marea
nici zbaterea, nici chinul, căinţa sau uitarea
şi nici chiar suferinţa ce mă ucide seara
nu-mi simţi nemărginirea în care visul meu
îmi dezveleşte trupul, dansând pe trupul tău
nu îmi simţi mângâierea ce te atinge-n umbră
şi nici îmbrăţişarea ce te bântuie sumbră
nu stii că lipsa-acută a ta din nopţi şi zile
se-nfige precum colţii unor fiare agile
în sufletu-mi ce-n doruri a început să mă doară
şi trage de secunde dibaci să nu dispară
nu mi-ai aflat pe pielea ce-o simt înfrigurată
toata iubirea mea încă încătuşată
şi n-ai stiut că viaţa ce mi-o trag dintre ziduri
atârnă de-a ta viaţă şi de-ale tale gânduri
Suna ca un strigat de ajutor!
RăspundețiȘtergereSună a ce este. :)
RăspundețiȘtergereDraga o.p., felicitari pentru faptul ca nu ai renuntat la poezie!
RăspundețiȘtergereAi reinceput sa scrii versuri la fel de bine ca inainte!
PS Pe cand a treia carte?
A treia carte va iesi, sper, in 2014 in primavara. Multumesc!
Ștergere