Aleargă-mă prin frunze ude,
prin soare verde dezgolit,
prinde-mă-n palme tremurânde
de mângâieri și de alint.
Atinge-mă așa, într-o doară,
dar fă-te iarăși că mă pierzi
și lasă-mă la tine-n poală
prin păr atingeri să-mi dezmierzi.
Apoi mă lasă iar să fug,
iarăși gonind a nebunie
pe-o fină margine de crug
și mirosind a iasomie.
Și-acuma prinde-mă de tine,
nu mă lăsa sa zbor din nou,
fă-mă broșă ce-n piept se ține
precum cuvântul de-un ecou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!