Pictez

Pictez
În loc de pensulă mi-am pus
Vopsea pe vârf de gene oarbe
Ce se preling pe pânza albă
Ca înspre moarte, înspre moarte
Pictez
Un plânset mut și surd
Căzând greoi înspre pământ,
înspre pământ
Pierdut în vânt...nefiind cânt
Pe palme mi-am turnat vopsea
Pictez un trup, un trup cu ea
Un trup bătut și istovit
Pictez un colț de gheață ce s-a-nfipt
În corpul trist, inert lungit
Cu buzele pictez spoit
Ce aș fi vrut să spun, dar n-am grăit
Căci pânza ta albă cândva
Chiar nu se mai putea picta
Pictez
Durerea ce mi-ai provocat-o
Nu cu vopsea, nu cu creioane
Doar cu suspine și canoane
Dar eu pictez
Pictez
Pictez
Nu vreau aici să mă opresc
Și voi picta
Cu inima
Pân' vei pleca
Din pânza mea
Pictez

“I paint self-portraits because I am so often alone, because I am the person I know best. ” Frida Kahlo