Lasă-mă să plâng pe pieptu-ți
Lacrima mea să te-ndoaie
Creierul să-ți verse versul
Buzele să ți le-nmoaie
Inima să ți-o asculte
Mâinile să ți le prindă
Pântecul să ți-l tresalte
Sufletul să ți-l pătrundă
Lasă-mă să cânt în tine
Viersul meu să te dezmierde
Glasul meu tot treaz se ține
Agățat și nu se pierde
Și privirea te încântă
Palmele te rătăcesc
Peste pielea ce frământă
Adâncul dumnezeiesc
Lasă-mă să fug spre tine
Peste umeri răzlețiți
Peste munți, mări și oceane
Peste genunchi dezgoliți
Și primește-mă în suflet
Fără șoapte, fără temeri
Ești dintâiul strașnic scâncet
Ce-n mine iubire semeni
Foarte frumos!
RăspundețiȘtergereBravo!
RăspundețiȘtergereUite, ai scris o poezie relativ trista, dar si foarte reusita, o poezie care dejaja insa mult optimism...