joi, 3 septembrie 2015

Întuneric


Prea des străbat poteci întunecate,
dar mult prea rar îmi caut luminarea lor în ochii tăi
prea des îmi caut compania fiarelor însetate,
dar mult prea rar îmi potolesc nebunia în brațele tale
îmi este teamă de întuneric,
deși îmi place luna
pentru fiorii pe care mi-i dă când o privesc

ține-mă de mana prin jungla de cadavre putrezite
căci de ele îmi este teamă să mă ating întâmplator
strânge-mă la pieptul tău
căci strălucirea înșelătoare a ochilor de gheață
mă cutremură și mă înmărmurește
în așteptare

prea des te vreau lângă inima mea
pentru a o proteja și pentru a o păzi
de întuneric 

3 comentarii:

  1. Trebuie să o mai citesc ca să îmi dau seama prin ce stări psihice treci.

    RăspundețiȘtergere
  2. N-ai aflat încă diferența dintre psihiatru și psiholog? Păcat, mai bine tăceai, căci - nu-i așa? - filozof ramâneai.....

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!