Amar îmi e de tine

amar îmi e de tine 

amar îmi e de noi 

ca gustul ce rămâne 

pe buze, după tine, 

impregnat greoi

amar îmi e de ziua 

în care te-am văzut 

și am simțit pumnalul 

înfipt, 

ca sulița otrăvită 

rămasă într-un piept 

de înger răstignit 

amar îmi e de clipa 

ce trece fără tine 

amar imi e de mine 

trăind printre ruine 

de locuri ce cândva 

noi le văzurăm toate 

îmbrățișați, 

de noapte 

amar îmi e de tine 

amar îmi e de noi 

tu, atât de departe 

eu, atât de aproape 

ne-îmbrățișați...

ne-împreunate 

șoapte 

visate într-un coșmar 

nu pot deschide ochii

nu pot vorbi, 

trăi, 

simți 

totul e-atât de-amar 

amar,

amar, 

amar