ce frunze nebune
plutesc peste noi
cu fosnet de umbre bătrâne
ce toamna bizară
ne-mbraca in doi
ca piatra zdrobită
de o niagară
ce frunze, ce vânt, ce rafale
in suflete intra
ti-aud cântul plin
amar de pelin
in suflet mi-e jale
si-n el striga iar
un glas de venin
bizar, rece, umed,
ca intr-un ecou
ma striga din nou
ce frunze nebune
ce toamna bizara
cu umbre-n cărbune
pictură murală
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!