floare de lotus în baltă răsare
fără speranţă, fără pic de soare
creşte semeaţă ca o statuie
floare de lotus, profundă şi vie
zeul în care tu naşti năzuinţă
îşi face templu întru credinţă
paşeşte sobru în mlaştini în care
orice durere geme şi moare
floare de lotus, plăpândă scânteie
icoana renaşterii mele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!