Am umerii grei
Mi-au crescut munți pe ei
Sunt lăsați, mititei și prea moi
Universul întreg plânge
Pe umerii mei goi
Am tălpile crăpate
Deșerturi întregi le-au carat în spate
Sângerează adesea, stau, aleargă, cântă
Cu marea nesecată
S-au luat ele la trântă
Am ochii obosiți, deschiși, dar întristați
Alge-au crescut în ei, de plâns sunt prea uscați
Milioane de ființe marine
Trecut-au pe la ei
Imagini lacustre
Le-au brăzdat umbre fine
Am palmele brăzdate
De prea multă muncă
Degetele noduroase mă dor și se încurcă
Din încercarea lor de-a ține pana
Cu care-și scriu povestea
Reiese neputința de-a mi se-nchide rana...
Am trupul istovit
Cerul întreg peste el s-a strivit
Și umerii mi-s grei
Și ochii încețoșați
Și umerii lăsați
Și palmele murdare
Tot de iubiri fugare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!