Te-am pierdut

Te-am pierdut 

Iremediabil 

Printre toate foile rupte și aruncate 

Oricât as încerca sa repun cuvintele 

In fraze coerente, 

Tresar ca dintr-un coșmar

Ca-i nefiresc de imposibil 

Sa le compun in povestea noastră 

Te-am pierdut 

Extrem de dureros 

Printre vise fanteziste 

Printre idei indescifrabile 

Pe drumuri pietruite 

Pe care tălpile îmi sângerează 

Habar nu am de ce te-am pierdut ?!

Am încetat sa ma mai întreb 

Mi-e greu sa repet la nesfârșit 

Aceeași întrebare fara răspuns 

Nu îmi doresc sa te regăsesc 

Este utopic sa mai visez la tine  

Tot ceea ce-mi doresc 

Este sa pot retrăi cu altcineva 

Ceea ce am găsit doar in povestea noastra

Teama de timp

Atâtea fețe triste pe stradă

Un amalgam de zâmbete pierdute 

Un cimitir de vise spulberate

O mare de dorințe neîmplinite 

Îmi cauți ochii printre priviri rătăcite 

Ai uitat că flăcările ochilor mei sunt vii 

Îmi cauți buzele 

Printre atâtea guri reci, ne-sărutabile 

Ai uitat că buzele mele sunt dulci 

Îmi cauti mângâierea printre toate palmele bătătorite 

Ai uitat ca atingerea mea e precum mangaierea clipocitului valului neobosit

Îmi cauti atingerea printre trupuri grăbite spre munca 

Ai uitat ca trupul meu vibrează la fiecare pulsație

Păcat ca ai uitat atât de repede 

Ca eu sunt fata cu zâmbetul nepotolit 

Ca privirea mea brazdeaza orice ideal 

Ca trupul meu mocnește de pasiunea clipei ce nu trece 

Nu mă mai căuta acolo, nu acolo e locul meu

Eu sunt aici, in spatele zâmbetului 

Ce-ți înveselește sufletul 

Caută printre toate fețele triste 

Singurul zâmbet cu gust de pepene galben și zmeură 

Pentru a-ți înfrânge teama de timp 

Măria ta, iubire

Măria ta, iubire
Îngăduie-mi să îți mărturisesc
Că-s sclava ta supremă
Oriunde-n univers
și-orice dorință a ta
Cu dăruire absolută
Eu ți-o îndeplinesc 

De-mi ceri pentru eternitate
Să te urmez
Măria ta, iubire
Îți jur că nici pentru o clipă
Nu o să mă opresc

Cere-mi orice, alteță
Cu plecăciune voi realiza 
orice dorință ai
Iar dacă-n calea mea cu tine
Voi întâlni dezamăgiri
Nu îmi vor fi pedepse ,
Ci doar dragi mulțumiri 

Iubire preamărită
Ești zeitatea mea nemărginită
Și ca să îți arăt devotamentul
Eu îți aduc ofrandă
Ce am mai sfânt
O inima, un suflet și-un cuvânt: Iubire

Maria ta, iubire
Ma supun ție doar îngenuncheată!
Cu drag,
o sclava în nemărginire
și-n veșnicie preacurată

Știu că de mâine

 

ştiu că de mâine nu mă vei mai căuta
probabil cafeaua ne-a fost prea amară
probabil că soarele nostru
ne-a fost prea puternic spre vară
probabil că șoaptele mele
cumva ţi-au părut prea stridente
ori glumele mele
prea seci ori poate inepte

știu că mâine vei lua telefonul în mână
și nu vei ști numărul meu să-l formezi
vei vrea să nu îmi mai răspunzi din politeţe
şi să te mai formalizezi
ştiu c-o să stai să te gândeşti o clipă
dacă-mi vei da block ori seen
dar vei alege să păstrezi în suflet
un gest de-al meu, poate prea plin de pasiune
şi poate prea senin

știm amândoi că eu nu ți-am greșit nicicum
ci doar pentru o clipă ți-am stat cumva în drum
o tresărire ai avut, atât
ştiu c-ai fi vrut mai mult, dar n-ai putut

cu siguranță mâine nu vei ști gândul meu
căci am ales și eu să nu ți-l mai dezvălui
știi asta, la fel de mult cum eu știu
că începând de mâine, oricât vei încerca
să mă alungi din suflet, tu nu vei mai putea

Vibrații

 

Respirația ta 

Pe umărul meu gol

Ca o năzuință

Ca un alcool

Ca o scriptura,

Cu lacrimi și sfinți 

Si buzele tale fierbinți 

Precum o furtuna

De mare și spuma

Gândurile tale

Pe pleoapele mele 

Ca niște spirale 

Ca niște mărgele 

Ca un șirag de cuvinte mărunte 

Ca piramide 

Stropite cu lavă fierbinte 

Cuvântul tău 

Pe inima mea 

Ca o diademă

Ca o crizantemă

Ca o nestemată

Din mină furată 

Și tu, cu ochii tăi 

Fugari și vulgari 

Privirea ta

Ca o nălucă 

Speranța ta 

Ca o făptură

Ce vrea să îmi fugă

Da, tu, 

Cu respirația ta 

Pe umărul meu gol 

Stai și te-nchină

C-avem și noi vină

Că ne iubim 

Până murim 

Da, tu!

Vrei tu să fii 

Vibrația verii 

Ce-abia veni? 

Ochii curcubeu

Îmi amintesc culoarea ochilor tăi

Precum sufletul tău erau, multicolori

Ploua, in prima zi in care i-am văzut 

Iar soarele, printre genele-ți drepte 

Ii desenase-n curcubeu 

E greu 

Sa-i uit 

E imposibil 

Sa ii mai alint 

Ii caut in fotografiile postate la-intamplare 

Cand întâlnirea noastră era o sărbătoare 

Mi-i amintesc 

Erau multicolori 

Și negri și albaștri, maro și verzi și galbeni 

Și rozi și violeți 

Orange, kaki si gri 

Ca ochii de poeți 

Când ma uitam in ei, 

In ochii-curcubeu 

Ma adânceam in tine 

Ca intr-un Dumnezeu 

Sufletul meu creștea 

Și căpăta

Culoarea ta si-aura ta 

Cand ochii tai strălucitori 

Vibrau in mii și milioane 

De culori