Mi-au murit fluturii

Mi-au murit fluturii

Unul câte unul, unul după altul,

Ca intr-o pandemie de holera

Primul a fost cel cu aripi transparente

Cu hieroglife aurii pe ele

Probabil, sărmanul, a fost cel mai sensibil

L-am simțit cum se zbate in agonie

Apoi cum își întinde neputincios aripile

Și adoarme spre neființa

Apoi, cel cu aripi multicolore

S-a întins și el pe patul de iarba

Si soarele i-a ars respirația

Cu brutalitate

Apoi, toți ceilalți, cei transparenți,

Cei rozi, cei verzi, galbeni, argintii,

Cei multicolori

Și cei unicolori

Toți, pana la ultimul,

Mi-au murit...

N-au avut soare, aer, polen sau vânt?

N-au avut șoapte, iubire ori avânt?

N-au avut emoție, vapaie ori scânteie?

Ori eu nu am știut sa le dau mângâiere?

Nu știu unde am greșit

De toți fluturii mei

Unul câte unul și unul după altul,

Ca intr-o pandemie de holera

Mi-au murit...