duminică, 18 august 2019

Mi-au murit fluturii


Mi-au murit fluturii
Unul câte unul, unul după altul,
Ca intr-o pandemie de holera

Primul a fost cel cu aripi transparente
Cu hieroglife aurii pe ele
Probabil, sărmanul, a fost cel mai sensibil
L-am simțit cum se zbate in agonie
Apoi cum își întinde neputincios aripile
Și adoarme spre neființa

Apoi, cel cu aripi multicolore
S-a întins și el pe patul de iarba
Si soarele i-a ars respirația
Cu brutalitate

Apoi, toți ceilalți, cei transparenți,
Cei rozi, cei verzi, galbeni, argintii,
Cei multicolori
Și cei unicolori
Toți, pana la ultimul,
Mi-au murit...

N-au avut soare, aer, polen sau vânt?
N-au avut șoapte, iubire ori avânt?
N-au avut emoție, vapaie ori scânteie?
Ori eu nu am știut sa le dau mângâiere?
Nu știu unde am greșit
De toți fluturii mei
Unul câte unul și unul după altul,
Ca intr-o pandemie de holera
Mi-au murit...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul tău este important pentru mine!