Voiam doar sa va salut!

Ma cheama Tudor George si am 5 luni jumatate. Pentru ca a trecut ceva vreme de cand am venit pe lume m-am gandit ca e timpul sa ma cunoasteti. De aceea am intrat si eu un pic pe blogul mamei si mi-am pus o fotografie ceva mai recenta. Asta doar asa ca sa vedeti ca seman tot cu mama, ca si fratele meu. ;))

Iar despre moarte

Nu-mi place sa scriu din nou despre moarte. Imi pare rau de ea, avea melodii dragute. Dar cum a putut sa lase in urma un copil de 1 an? Cum a lasat-o sufletul sa faca asa ceva? Da, despre Madalina Manole este vorba si nu inteleg de ce o ridica atata in slavi pentru un gest atat de necugetat. Cat de disperata poti fi ca nu arati bine incat sa-ti parasesti copilul? Nu voi varsa nicio lacrima pentru ea, ci doar pentru pruncul sau. Imi pare tare rau... :(( Merita acest ingeras asa ceva?

Enia si culoarul mortii

Cand am vazut-o prima oara avea ochii deschisi. Erau mari si albastri, senini si stralucitori si avea gene incredibil de lungi. Privea in gol. M-am cutremurat dar am avut puterea sa zambesc. M-am inclinat in fata frumusetii si puritatii sale. M-am intrebat o secunda ce cauta ea acolo, dar n-am asteptat raspunsul pentru ca-l stiam. Era voia Domnului. Toti care erau acolo indeplineau un destin, erau o cruce care trebuia purtata de mama lor. Zilele treceau greu. Fiecare secunda lasa urme adanci in suflet. Fiecare minut era un cosmar. Cu fiecare zi trecuta imbatraneai un an. Mirosul mortii te facea sa-ti pierzi mintile. Si totusi ceva te tinea treaz si lucid. Era speranta. Speranta ca maine va fi mai bine. Speranta insa murea si ea in fata disperarii si neputintei.
Au trecut multe zile. Multe zile cu multe lacrimi. Enia a inchis obosita ochii, dar speranta ca-si va reveni a ramas. Mama ei avea puterea sa zambeasca si sa-si inchipuie cum va fi viata in continuare cu Enia. Se bucura la fiecare evolutie a ei, oricat de mica. Ma bucuram si eu alaturi de ea si speram si eu s-o vad pe Enia alergand prin parc. Cat era de frumoasa si cu ochii inchisi.
Zilele au trecut greu, dureroase si triste. Cand a venit ziua cea mare am plecat fericita ca scapasem cu bine de acolo. Am lasat-o pe Enia in stare grava, dar cu speranta c-o voi revedea.

N-am revazut-o si nici nu voi mai putea face asta. Eniei i-au crescut aripi mari si albe, curate ca sufletul ei. S-a ridicat usor si vegheaza de acolo culoarul mortii, unde vin si pleaca bebelusi minunati. Enia are grija de ei sa se faca bine si sa-si recapete repede locul in familiile lor.

Enia este un inger, cu aripi mari si ochi albastri. Si cu gene incredibil de lungi.

Ziua perfecta

Ziua perfecta a fost azi, pentru ca:
- afara a nins si a viscolit ca atunci cand e cod portocaliu
- pisicile, toate trei, au dormit toata ziua cand pe jos, cand pe mine
- am lenevit toata ziua uitandu-ma la televizor si minunandu-ma de felul in care casa mea incet incet se ascunde complet sub zapada.

Ziua perfecta s-a incheiat azi. De maine dimineata incepe saptamana de cosmar pentru ca:
- codul portocaliu s-a prelungit
- masina este acoperita de zapada si nu cred c-o voi putea scoate
- drumurile vor fi impracticabile
- daca mai raman acasa, o sa mananc pisicile, pentru ca frigiderul este gol

Imi place zapada, recunosc, dar parca e prea multa acum. Si inca ninge...

Anul tradarii

Au trecut deja doua saptamani din noul an.La fiecare sfarsit de an obisnuiam sa-mi fac un mic bilant. Anul acesta am ratat sa-l fac intrucat am petrecut dupa 23 decembrie pana pe 3 ianuarie cu fiul meu, departe de Bucuresti si de oamenii de aici. Mi-am gasit insa cateva clipe in care sa ma gandesc la 2009 cu rele si bune.

2009 a fost un an greu. Am vrut sa fac multe, am realizat insa putine. Am vrut sa ajut, dar am sfarsit prin a avea eu insami nevoie de ajutor. Am vrut sa fiu toleranta, dar am fost provocata neincetat sa tai raul de la radacina. A fost un an in care am invatat sa fiu mai rezervata in increderea acordata prietenilor, sa fiu mai putin cheltuitoare si sa-mi stabilesc cu mai multa grija prioritatile.

Acum s-a incheiat. Ma bucur nespus ca s-a terminat. L-am catalogat drept "anul tradarii", pentru ca m-am simtit tradata, pacalita, folosita, manipulata. Noul an sunt sigura ca va fi mai bun, pentru ca:
- voi fi mai atenta la prieteniile care le voi lega
- voi fi mai ocupata pentru mine
- voi naste in aprilie
- ingerasul meu va veni in bucuresti din februarie si va merge la gradinita
- voi fi mai aproape de familia mea
- am incredere ca tot ceea ce a fost rau s-a dus odata cu anul tocmai incheiat.

In 2010 mi-am propus:
- sa dorm mai mult
- sa petrec mai mult timp cu familia
- sa nu mai predau proiecte fara sa fiu platita
- sa nu mai am incredere in oricine
- sa nu mai fiu "fata de treaba"
- sa pictez si sa scriu mai des pe blog

Cel mai mult in 2010 imi doresc sa nasc un copil sanatos, daca se poate sa fie fetita.

vorbesc neghineste

Fiul meu vorbeste. Si vorbeste mult. Numai ca vorbeste pe limba lui. Iata cateva dintre cele mai folosite cuvinte neghinesti:

- apa doi = lapte
- mimic = nimic
- jau = masina
- uai = mare
- be = tenis de camp la wii
- nu pa = nu pleca
- deshi = pleaca de aici, lasa-ma in pace
- oc = la loc

Cand nu vrea sa faca ceva spune: Io mic. Io nu pot
Cand vrea musai sa faca ceva: Io uai. Io pot.

Cum raspunde la intrebari:

Cati ani ai?
R: 2-3

Cum te cheama?
R: Bodan

Te cheama Pirlea?
R: Io nu Piea, io Bodan.

Tu esti bebe?
R: Io nu bebe, io Bodan. Io uai. Mami bebe.

Mananci?
R: Io nu pap. io buba.
Dupa 5 minute maxim: "miam, miam. io nu buba"

Murdar

De multe mi-am facut mustrari de constiinta ca nu ma implic in ceva special. In ceva care ar putea sa salveze omenirea. Ganduri mari? Nici vorba. A salva omenirea trebuie sa inceapta cu a-ti salva patria, sau poate doar pe tine, sau numai pe copiii tai.
Spre rusinea mea nu am mers la vot. Daca m-as fi dus l-as fi votat pe Antonescu, poate doar pentru rezonanta istorica a numelui sau. Nu mi-a parut rau ca n-am votat pana zilele trecute, cand a inceput aceasta mizerie impotriva lui Basescu.
Nu-mi place Basescu, mi se pare un necioplit. Daca s-a imbogatit de pe urma mandatului sau de presedinte putin imi pasa. Mie imi pasa de mine, de familia mea, de traiul care-l duc. Imi pasa ca exista o persoana la o primarie care-mi intoarce proiectele dupa cum are chef, doar pentru ca nu-i place figura mea. Imi pasa ca nu-mi pot sustine o lucrare doar pentru ca nu am platit inainte. Imi pasa ca nu pot beneficia de o ingrijire medicala doar decenta, nu zic gratuita, atata vreme cat platesc milioane lunar pentru asigurarile medicale.
Nu-mi pasa deloc de Basescu si de tara care o conduce. Dar incepe sa ma afecteze direct nepasarea mea. Incepe sa-mi fie tot mai rau. De aceea voi merge la vot. Si-l voi vota pe Basescu. Pentru ca Geona, desi pare mai diplomat si mai putin vehement in sustinerea propriilor idei (daca are asa ceva), este un om murdar. Este un om murdar care duce o campanie murdara. Este omul langa care crezi ca te-ai putea culca dar nu te-ai mai putea trezi langa el. Este omul care daca poate accepta o asa mizerie de disputa politica, sigur o sa ti-o traga si tie, si mie si la toti cei care nu sunt ai lui. Si o sa ti-o traga fara preaviz si fara vaselina, in clipa in carea te-ai intors pe partea cealalta.

De aceea m-am hotarat. Ma voi salva pe mine, imi voi salva copiii, imi voi salva tara si poate si un pic din omenire. Voi merge la vot si-l voi pe cel pe care nu vreau sa-l vad dimineata cand ma trezesc, dar pe cel care sunt sigura ca ma va lasa sa dorm fara teama si fara sa ma simt murdara.

La vot?

Sa merg la vot? Sa nu merg la vot?

Voi merge ... Nu voi merge...

Aproape sigur ma voi duce sa votez. Inca nu stiu cu cine voi vota. Stiu sigur cu cine nu voi vota. Poate ma ajutati voi cu niste sugestii. Dintre candidati nu m-a convins niciunul.

Larousse mi-a distrus cariera de dansatoare

Abia ma inscrisesem la cursurile de dans modern. Treceam in clasa a 12-a, incepuse vacanta de vara, eram plina de viata si-mi doream sa fac cariera in dans. Mai facusem eu ceva balet pe la gradinita si ceva dansuri populare prin scoala generala, dar dansurile moderne reprezentau pentru mine singurul vis neimplinit. M-a dus un coleg de clasa. Cursurile se tineau intr-o gradinita. Eram nerabdatoare sa incep. Profesoara m-a acceptat de la primii pasi. Eram o dansatoare innascuta. Ma invarteam fericita pe ritmul muzicii, prindeam imeadiat fiecare nou pas. Se deschidea in fata o cariera stralucitoare.

Dupa doua ore de dans nebun am plecat fericita spre casa. Ce spiridus mi-a indreptat pasii spre libraria din piata si nu spre casa?

Intotdeauna am avut o pasiune deosebita pentru lecturarea in libraria aceea. Si acum, dupa atatia ani cand ma visez in orasul meu, visul contine invariabil un fragment cu mine in libraria aceea. Am intrat hipnotizata. Am petrecut acolo vreo ora, uitand complet de cursurile de dans. Vanzatoarea ma stia si ma lasa sa lecturez, desi nu era o sala de lectura. Uneori mai si cumparam, cu toate ca erau destul de scumpe cartile. Ca si acum, de altfel. Cand l-am zarit pe "Larousse" - enciclopedia ilustrata in limba franceza mi s-au lipit mainile pe el. Costa un pic mai mult decat cursul de dans. Eram vrajita. Nu avusesem nicicand o enciclopedie ilustrata in mana. As fi putut desena din ea toate cladirile acelea impresionante, toate palatele si toti zgarie norii care nu-i gasisem asa pe toti la un loc nici la biblioteca judetean.

Am alergat acasa. Mami, mami, vreau Larouss-ul. Si mai vreau si cursul de dans. Te rooogggg. Dansez extraordinar de bine, iar enciclopedia asta m-ar ajuta foarte mult la desen. As putea sa desenez toate cladirile din ea si sa si invat in acelasi timp istoria arhitecturii.

Maica-mea nu s-a lasat impresionata. Mi- zis clar: ori una, ori alta!

Si l-am ales pe Larousse. Cred ca a fost o alegere inteleapta. Dar asa mi-am ratat cariera de dansatoare. ;))

Doua bestii

La intrebarea "Ce mai aveti acasa" si raspunsul meu "baiat!" doctorul mi-a spus: "veti avea doua bestii. Chiar daca nu sunt la inceput, vor deveni pe parcurs!"

Toti ne-am dorit o fata. Eu cu sotul meu ne-am gandit numai la nume de fata. Ca si la Bogdan de altfel, cand am aflat ca e baiat ne-am dat seama ca noi nu mai stim nume de baieti. Macar de data asta nu ne-am inteles la numele de fata.

Eu sunt foarte fericita. Imi doream fetita, e drept, dar faptul ca ar putea fi baiat ma scuteste de a amenaja la mansarda o noua camera. Vor putea imparti aceeasi camera pana la 18 ani.

Sa va pregatiti, la anul in iunie vom dansa la botezul bebelusului meu nr. 2. Daca va avea caciulita roz sau albastra voi afla cu certitudine abia peste 1 luna. Pana atunci incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca voi avea in casa doua mici "bestii". Sigur le voi supravietui.