Urare pentru fiica mea

Azi te-ai născut, prințesa mea
Strălucitoare ca o stea
Ce pot eu sa îți dăruiesc?
Poate doar un sfat bărbătesc...

Când trupul-ți va durea prea tare
Tu să rămâi o luptătoare
În ceartă-aruncă armele
Nu-ți murdări tu palmele

Și nu vărsa lacrimi amare
Oricând și pentru orișicare
Păstrează-le în tine vii
Și dă-le doar cui te-o iubi!

Să nu minți, să nu păcălești
Doar adevărul să-l grăiești
Cu vorba dulce să obții
Tot ce-oi visa, tot ce-oi dori.

Așa cum tu-ai fi meritat,
Eu n-am știut să-ți fac palat,
Aurul  tot ce ți l-am dat
La tine-n suflet e păstrat.

Iubita mea, copilul meu
În preajma ta voi fi mereu
În viața când îți va fi greu
Ia pieptul meu, e tot al tău

Deci fiica mea, atât mai spun
Să fii în viață un om bun
Căci frumusețea ta divină
Răzbate din inima bună!

Cu dragoste nemărginită, tatăl tău!

Sânge de dac

Curge prin mine sânge de dac
Ochii mi-s vulturi, gura mi-e spadă
La nedreptate nu pot sa tac
Țara mi-e mumă, țara mi-e tată!

Locul în care venit-am pe lume
Sub cer infinit e cel mai sfânt
Aici mi-e și rău și-aici mi-e și bine
Trupul din-trânsul îmi este rupt .

Când vine dușmanul să-mi ia din pădure
Mă-nfig în pământ și mă cresc un copac
Tăiați dar din mine odioase jivine
crăpare-ar toporul sub sânge de dac!

N-am multă avere, așa m-am născut
și sunt fericită cu zestrea primită
Copiii și neamul sunt darul meu sfânt
în țară rămân chiar și rănită.

Pruncii ni-i creștem sub legea dreptății
săraci de vom fi, sărăci ne vom stinge,
le scriem limbajul onestității
"aleșilor" rai pe care-i vom-învinge!

De vine tiranul, tiranul să plece!
Luptăm pan' la moarte să nu fim 'nrobiți,
vlaga din el toată să sece,
nimic nu subjugă dacii-învrăjbiți!

De teamă

Te-am visat, dar de teama trezirii la realitate,
Am deschis ochii înainte
De a-mi termina visul.

Ți-am atins palmele, dar de teamă să nu te strivesc,
Mi-am sugrumat dorința
de a te îmbrățișa.

Te teama de-a nu te sufoca,
M-am oprit să-ți sărut ochii
și să-ți gust buzele.

- De ce ți-e teamă ?

- Mi-e teamă că tot acest univers
ar exploda imediat ce mi-aș dezgoli iubirea,
că toți oamenii ce cred în nemurire
ar rămâne înmărmuriți
de frumusețea îmbrățișării noastre,
că cerul s-ar coborî printre degetele noastre,
iar stelele ne-ar scăpăra printre pleoape.

De fapt mi-e teamă
ca te-aș putea mânca
cu tot cu suflet...

După ploaie

După ploaie începem să ne numărăm pașii
Câți pași înainte, câți pași înapoi?
Ca și cum un resort ruginit
Ne-ar ține tălpile agățate de el,
Iar o balanță defectă ne-ar împovăra cu pași înapoi mult mai mulți

Parcă după ploaie îți vine să numeri
Secundele pierdute inutil
Așa cum se scurg ele ca ploaia scursă în pământul nesătul
Ca și cum noi n-am putea avea
Si secunde câștigate

După ploaie iți cad pleoapele a tristețe
Si zâmbetul se topește a jale
Ca și cum noi n-am ști să fim și fericiți
Iar timpul se joacă cu noi
Rânjindu-ne în față un rictus de genul "m-ați pierdut inutil"

După ploaie uneori iese soarele
Atunci pașii noștri merg numai înainte
Timpul este doar câștigat
Si sufletul ne e plin de poezie
După ploaie ne numărăm, fără a ne fi contabili dibaci,
Fericirile plouate mocănește...

Harpa

Am ales să-ți cânt aici. Ce loc poate fi mai potrivit decât locul pe care stai acum? Si ce timp să fie mai actual decât noaptea în care ne-am văzut prima oară? In noaptea aceea a început, fără măcar a bănui, simfonia sufletului meu.

Nu mi-ai simțit fiorii ce-mi străbăteau pielea în lung și-n lat? Nu ai tresărit la tremurul meu? Nu te-ai cutremurat de flăcările ce-mi ieșeau din priviri, parcă spărgând universul și transformându-l în fulgere? Asa am fost atunci, când pentru o clipă am stat chiar lângă tine.

Tremurul... m-a cuprins chiar atunci. Pentru că deja te doream din clipa în care te-am văzut prima oara. Apoi doar am așteptat. Am așteptat să mă observi, să mă simți asa cum ma strecor printre oameni ca sa ajung întâmplator lângă tine. Am așteptat sa-mi simți dincolo de banalul "bună ziua" acel "sunt a ta". De aceea am ales să-ți cant aici, chiar pe tine și chiar acum, la începutul concertului nostru.

Trupul tău sa fie harpa mea, iar degetele mele sa-ti atingă corzile prin fine ciupituri. Palmele mele sa-ti direcționeze  sunetele pe care le abia le îngaimi către mine și coastele sa-ti vibreze încordate sub piele. Asa te vreau: încordat ca o coarda atinsa de degetele mele, pentru ca mai apoi sa te destinzi sub sub șoaptele mele.

M-am întrebat nu o data ce culoare iti au ochii. Niciodată n-am îndrăznit sa ti-i vad de aproape. Mi s-a părut nefirească aceasta apropiere, dar acum știu ca VREAU! Ca vreau sa-i ating, sa-i sărut și sa le simt cu toată ființa mea culoarea.  Ca vreau ca  pigmentul ce-ți desenează privirea sa intre prin toți porii in mine, inundându-mă profund.

M-am oprit sa-ti cant povestea noastră, fără încă de început, într-un concert în do minor  la patru mâini. Si  aștept  sa-mi devii harpa...

http://www.youtube.com/watch?v=EsrzorkIgq4&sns=em

Bună dimineața

 

Miroase a cafea,
A cer deschis spre zare,
A zâmbet, a licoare,
A stea
Fermecătoare.

Mi-s palmele-ndreptate
Spre tastele ce-ți scriu
Cuvinte-amestecate,
Sensuri
Întortocheate.

Vin, îți promit,
Căci azi e prima zi
Din toate celelalte
Când mă voi îmbăta
Cu chipul tau...

Miroase a cafea!
Sărută-mi ochii,
Ia-mă în brațe
Și privește-mi fața
Bună dimineața!

Mă vei iubi tu

 

Mă vei iubi tu
Dincolo de promisiunile pe care nu ți le-ai ținut
De palmele pe care nu mi le-ai sărutat
De lacrimile pe care nu mi le-ai sorbit
Si de pașii pe care nu mi i-ai urmat

Mă vei cauta tu
Dincolo de întâlnirile la care n-ai venit
De tristețile pe care nu mi le-ai alungat
De ochii pe care deseori i-ai înlăcrimat

Ma vei ajuta tu
Dincolo de rătăcirile repetate la care n-ai luat parte
De trăirile mele pe care tu nu le-ai simțit
De iubirea ce se năștea pentru tine

Pentru toate acestea
Pentru ceea ce ai știut și nu ai vrut sa crezi
Pentru ceea ce am fost și nu ai putut sa vezi
Pentru ceea ce am iubit și nu ai vrut sa simți
Mă vei ajuta, mă vei căuta și mă vei iubi tu!

Iubește-mă

Iubește-mă azi cum știi tu mai bine
Ca mierea ce crește din aripi de albine
Ca pulberea ce plouă din stele dimineața
Ca aerul și apa ce ne întrețin viața

Si tot la fel te voi iubi și eu
Cum preotul iubește pe al său D-zeu
Cum pruncul își iubește mama ce-l alăptează
Cum lava își iubește vârful ce-o expulzează

Iubește-mă ca ploaia ce cade în rafale
Ca râul ce-și urmează cursul pe a sa vale
Ca munții ce-și păstrează puterea neclintiți
Ca sorii dimineții ce ard neobosiți

La fel te voi iubi și eu mereu
Ca zarea ce se-mbracă vara în curcubeu
Ca floarea răsfățată de-un flutur rătăcit
Ca zâmbetul ce-n suflet tu mi l-ai sădit

Cometa

E surata stelelor
Și-i la fel de colorată,
Stă la poarta viselor,
De zei este adorată.

Cand apare ca un soare
Pe cerul întunecat,
Pare-o rază lucitoare,
Un Luceafăr expandat.

E zglobie și rapidă.
Cerul tot îl cam străbate.
Seamănă cu o omidă
Când o vezi mai de departe.

Oare ce este, ghiciți?
Haideți să-i cântăm baladă!
S-o desenăm fericiți
Pe Steaua ce stă să cadă.

E cometa răbdătoare
Ce străbate-n lung și-n lat
când ne ducem la culcare
universul înstelat!

Invitatie la uitare

Ma inviti la uitare, străine?
Asa, cu toate straiele pe mine?
Fara sa-mi cunoști goliciunea razleata?
Fara sa-mi afli zâmbetul de dupa strungareata?

Inainte de-a-mi simți trăirea
Si mai 'nainte de-a-ti prezenta fericirea
Intr-o fraza scurta de poet
Sau intr-un catren-pamflet
Tu ma inviti sa-mi închid amintirea
In "liniștea dinaintea supremului"
Fara a îndrăzni sa ma atingi...

Cand te voi uita, dupa ce te voi fi aflat,
Va fi esecul tau
Căci eu ce iubesc,
Conserv intru veșnicia amintirilor mele
Pentru a-mi contempla arta
Ori de cate ori ma pierd de mine