Mi-am găsit liniștea în iubirea mărturisită,
în iubirea modestă, fără așteptări.
Sunt fericita că iubesc
Fără a aștepta ceva în schimb.
Mi-am găsit libertatea în eliberarea
de pretenții.
Refuz să pretind.
Am înțeles că liberul arbitru este
Dovada iubirii reale.
Sunt fericita că pot iubifără a fi iubită, Ca pot oferi fără să primesc.
Sunt liberă pentru că am învățat
Sa accept libertatea deplină a celuilalt.
Cred că modestia în iubire mă împlinește cu adevărat.
Soarele răsare în fiecare zi
și vântul bate în fiecare anotimp,
speranța răsare în fiecare clipă grea din viața noastră,
iar noaptea ne veghează visele,
într-atât încât sa nu ni le pierdem.
Nu uita!
Când ești trist,
niciodată nu ești singur
întrucât un bulgare de lumină
pulsează pentru sufletul tău.
Orice zbor devine posibil
și orice atingere sublima.
Ești puternic,
ești de neînvins,
ești neînfricat!
Devii visător
ca un bulgare de păpădie,
ca o lumina interioara,
ca un zbor de neoprit.
Gândurile iți devin fulgi zburători
spre zări albastre,
spre infinitul de nepătruns,
spre noaptea strălucind spre tot universul.
Nu uita de păpădii!
Ele sunt suflete
ușoare, inefabile...
Ele sunt iubirea la care ai visat,
dar pe care tocmai ai descoperit-o,
sensibilă, precum o floare,
palpitantă, precum o poveste.
Unii oameni și-au propus să uite de păpădii.
Eu mi-am propus sa le descopăr
în toată splendoarea lor.
Ți-am adulmecat izul, precum fata în alb, albă ca norii, pe care ai întâlnit-o deunăzi. Credeam că sunt chiar eu fata în alb, dar m-am surprins goală, fără haine, în oglinda ce nu se rușina să mă reprezinte. Mi-am mângâiat părul. Ce ciudat, pătrunzându-l cu degetele mișcătoare, din el se desprindeau fulgi de păpădie. Mi-am amintit întâmplarea aceea stranie în care ne-am întâlnit întâmplator pe-un câmp plin de păpădii și am zâmbit fericită la imaginea primei noastre îmbrățișări printre fluturi. Nu puteam fi eu fata în alb și nici chiar fata în roșu. Pentru ca eu nu port straie pământești. Straiele mele sunt incolore, pentru că straiele normale n-ar putea îmbrăca inima mea deschisă. Eu sunt "fata cu inima deschisă". Ai întâlnit-o cândva și ai iubit-o, presărându-i pe piele atingeri sidefii, sărutându-i din depărtări ochii clipind a iubire. Ai atins-o de câteva ori în vaporii multicolori ai șoaptelor, iar ea s-a cutremurat în frământări dureroase. Ai cunoscut-o, fără straie colorate, fără regrete, fără înțelesuri, goală și moale, dar plină de puf strălucitor și de vise zburătoare.
îmi deschid ochii în același timp cu inima
și simt mângâierea ta balsamică
precum în visul abia sfârșit
mi-ai mărturisit că și tu m-ai visat
și tot ca mine ai simțit aievea
mângâierile
mă surprind adesea copiindu-ți gesturile
de parcă aș fi tu pierdut în rutina zilnică
și tu-mi recunoști faptul
că ai descoperit în oglindă dimineața
privirea mea
ca și tine mă bucur de soarele fierbinte
și de lumina orbitoare a stelelor
ca și tine tresar la muzica bună
și râd la glume copilărești
ca tine îmi întind brațele și simțurile
adulmecând iubirea
sperând constant c-o voi găsi
ca mine te întinzi spre universul
născător de miracole
piciorul meu stă sprijinit pe piciorul tău
ce frumos îți alintă degetul mic de la piciorul stâng
călcâiul tău drept
și genunchiul meu
când dansează rotund pe coapsa ta
tresaltă în interior, înfiorat
palmele mele stau întinate pe pieptul tău
scurgându-se languroase printre firele energice
iar cotul meu
când îți atinge unghiular talia
freamătă în șoaptă, înfrigurat
ce stranie întâlnire
piciorul meu cu coapsa ta
cotul meu cu talia ta
buzele mele cu tâmpla ta
vocea mea cu sufletul tău
în zori
strabate prin perdele palide
ecoul întâlnirii
și fantezia sărutului suflat
