Minciuna

 

Te căutam cândva

Atât de-acerb

Acum ca te-am găsit

Te cert, te-alint, te cert

Încet

Incert

Tu taci

Privirea ta vorbește despre mări

Despre femei supreme

Sirene

Bogății

E-albastra șoapta ta…

 

Privesc in ochii tai

Turcoaz precum un val in care te ascunzi

Vorbesc despre legende

Despre sori si munți

Ascult docilă,

Dar știu (mai bine decât ea), știu

Sa te ating

Sa-mi simți

Sa-ți fiu 

 

Și timpul a trecut așa

Tu doar al ei, eu doar a ta

Eu te ascult

Și tu ne minți (pe amândouă)

Este doar sapte

Un soare rosu-a asfințit

Iar tu

Ai amutit…

(Cat m-ai mintit!)

Omul din ziar

 

Ploua atunci când noi ne-am cunoscut

Eram o anonima, tu erai cunoscut

Scria de tine zilnic in ziar

Voiai sa ma intrebi, era însă in zadar

Eu alergam prin ploaie,

Tu circulai-n caleașca

Caleașca aceea neagră, din tote mai aleasa

Aveai birjar evreu, iar eu fugeam desculță

Tu ma voiai frumoasa, sălbatică, credula

Dar eu fugeam într-una,  păream puțin nebuna

Ploua, cu fulgi albaștri, ca intr-o ilustrata

Eu îți fugeam pe mare, tu ma priveai năuc

Nu ai știut vreodată

Unde vreau sa ma duc

Iar când satul de mine in cale te-ai oprit

Si te-ai decis solemn sa nu ma mai dorești

Atunci abia, doamne, te-am adorat cu totul

Și am venit la tine sa mi te dau

Era târziu,

Plecasesi deja de pe aici

Și era trist și frig, era ca-ntr-un pustiu

Acuma ploua iară

Și iată, e iar toamnă

Și ce-i din nou bizar

Tu iar ești in căruță, ai alt evreu birjar

Eu am un deja-vu

Te văd și ești chiar tu

Hai, nu lăsa sa piară

Alt an, o alta toamna,

Ploua din nou, -i momentul 

Sa ne oprim iar timpul

Sa ne cunoaștem iar

Eu anonima, tu omul din ziar!

Toamna

 

Cu izul tau salin in porii mei

Cu murmurul valurilor in soapte intarziate

Cu umbra unui soare usor rece pe nisip,

Iti spun: 

"Toamna, bun venit!"

Respiratie

 

Inspir

Iubire universala cu stele presarata

O boaba de pollen de mare spalata

Un cer infinit albastrit precoce

O oaza de verdeata plouată cald și rece 

 

Inspir

Raze albe de soare orange

Și violetul sau pe cer când merge la culcare

Urme de pași adânci pe o cărare

Și aer incolor din a ta expirare 

 

Expir

Iubire nestemata pt tine supusa

O poezie-abstractă încă ție nespusa

O mângâiere lina pe coapsa ta întinsa

Și un sărut idilic pe buza-ți neatinsa 

 

Expir

O tresărire, un cuvânt sau doar o încercare

Expir emoționată privirea-ti rugatoare

Sa-ncerc eu prima

Prin tine sa respir…

 

Respir

Inspir-expir

Prin pasiunea ta!

Ești aerul din mine, 

ești respirarea mea!

Otrava

 

 

Sunt dulce azi 

Mai dulce decât mierea 

Și-ai vrea sa guști 

Dar gustu-ti este interzis 

Caci viața ți-e amara 

Mai rea chiar decât fierea

Sa nu ma guști acum

Caci vei muri...

Bondarul

 un bondar tafnos din fire

sta pe-o frunză plictisit

urmărește trei albine

ce de munca s-au spetit

pentru ca nu are treaba

ziua i-a trecut cam greu

către casa n-are graba

greu sa stai asa mereu

le privește cum trudesc

ele aleargă ziua toată 

zau ca-n neamul bondaresc

n-a intalnit asa ceată

se tot mira motaind

urmarindu-le indeaproape

dar ele l-au prins dormind

seara pe la șapte

Triumf

Brațele mele sunt mai puternice

Decât orice zid pe care mi-l pui in fata

Privirea mea poate sfârteca

Orice obstacol cu care acoperi tu zarea

Iar optimismul meu

Este mai aprig decat orice test la care ma supui

 

Nu încerca sa ma opresti

Pana la capătul universului

Voi lupta pentru libertatea mea!

P.S. sau neo-declarație (de iubire, “gen”)

Știi ca nu-mi doresc iubirea aceea din filme

In filme personajul principal moare

După o poveste de iubire mistuitoare

 

Nu-mi doresc poveștile acelea din cărți

In care nunta a durat 3 zile și 3 nopți

Și nici sa ma răpești pe calul alb înaripat

 

Nu-mi doresc nici măcar sa ma iubești pana la sfârșitul vieții

Ar fi dramatic sa ne asistam sfârșiturile

Cine cui nu se știe, dar ar fi puțin dezolant

 

Îmi doresc sa ne iubim

Puțin timp, cât s-o putea

O clipa sau o vesnicie sa fiu a ta

Sa simțim ca timpul se naște in noi

Sa trăim concomitent in toate universurile paralele

Și sa sărim dintr-o viața in alta, doar sărutându-de

 

P.S.

Și-mi doresc sa vedem

Doar noi doi intr-un cinematograf

“A star is born”

Chiar dacă este deprimant la final …

Inima ratacita

Mi-ai spus c-ai trimis inima ta către mine

In plic împăturit, frumos timbrat

Dar un poștaș bezmetic a-ncurtat

Adresa mea cu-a altei fete

Și inima ta a ajuns

La alta inima acasă, tot plină de suspine …

 

Degeaba ai încercat sa ma împaci

Ori sa te scuzi

Ca a greșit poștașul, ca alta inima de fapt

Avea mai mult nevoie de o consolare

Eu o tineam pe-a mea

Ca inima mea e prea de valoare

S-accepte o împăcare 

 

Când tu-l cătai vinovat pe poștaș

In timp ce chinuiai inimi răzvrătite

In urma sadeai la drama un făptaș:

Sufletul tău! 

Abia acum, când cauți consolare

Nu mai găsești decât adresa incorecta

Scrisa la întâmplare

Și inima-ți pierdută in uitare …

In uitarea mea!

Panza

 

 

Te pictez in gand

Mi-e dor de culoarea pielii tale

pe porii mei

 

Te pictez direct cu buricele degetelor

Lacrimile ce ti le-am sorbit

sunt uleiurile in care inmoi pensula

 

Cerul tau imi este panza 

Iubirea noastra inca este

inspiratia tabloului meu