Ati auzit? A inviat Hristos!

Ati auzit? Hristos a inviat. S-a intamplat anul acesta intr-un coltisor de rai de langa orasul meu natal. M-am hotarat cu o zi inainte de a ajunge acolo. Chiar daca sunt doar 20 km din fata blocului parintilor mei pana in statiunea Olanesti, m-am gandit ca nu mi-ar strica sa renunt la framantat cozonaci, invelit sarmale si pictat oua rosii si sa inchiriez un apartament la hotel. Mi-am sunat sotul entuziasmata si i-am zis: de maine dormim la hotel. Mi-am luat parintii, copilul si sotul si ne-am cazat intr-un hotel amplasat pe malul raului Olanesti, intr-un apartament cu vedere la munti. Copilul meu a fost impresionat de marea de verde care l-a inconjurat in toate plimbarile si de aerul curat care-ti desfunda narile si plamanii. A ascultat curios susurul raului involburat. Nu a mai auzit asa ceva pana acum. S-a jucat toata ziua prin parcul colorat in zeci de nuante diferite de verde. A aplaudat fericit si a chiuit la vederea fiecarui caine vagabond. Erau peste tot, dar niciunul violent sau scandaligiu. In seara de inviere a adormit tarziu, aproape de 12. Nu se mai satura de joaca, iar veselia lui era inepuizabila. Era mort de oboseala, dar parca astepta si el miracolul Invierii. A fost rapus in final de oboseala, dar dimineata la ora 6 s-a trezit dornic s-o ia de la capat. Au reinceput plimbarile si jocurile in aerul curat.
Hristos a inviat intr-un colt de rai. A inviat in sufletul meu, aducandu-mi atata fericire cat nu pot cuprinde. Anul trecut de Paste eram in maternitate, Bogdan avea doar 2 zile. Anul acesta Hristos a inviat din nou pentru noi doi.
Ati auzit?
Hristos a inviat intr-un colt de rai. Si eu si Bogdan am fost de fazta.

Lila eye drops

mărgele mov picurau de la gâtul meu
mari, rotunde, se rostogoleau pe covor
rimelul negru se scurgea şi el pe obraji,
iar rujul se-ntinsese ca un şarpe pe la colţul gurii

oja sărise şi ea ca smalţul de pe o scoică bătută de soare
şi inelul, inelul cu diamant atârna lucitor pe mâna scursă lângă pat
o mângâiere de vis aluneca pe mătasea albă ca un pescăruş somnoros
iar stelele, da stelele, se vedeau prin perdeaua de organţa

- de câtă vreme stăm aşa? te-am întrebat
- de-o veşnicie! ai răspuns
sau mi s-a părut că aud murmurul unui val spart în stâncă,
iar stânca rămăsese nemişcată, cu muşchii verzi crescuţi pe ea

ceasul a sunat pentru a mia oară miezul nopţii
am vrut să-mi pun piciorul în pantoful de sticlă
de oboseală nu l-am nimerit
şi am fugit, am fugit aşa desculţă pe nisipul încă fierbinte şi alunecos

m-ai strigat din nou
şi strigătul tău era plăpând ca o bătaie de aripi
sau ca o rugăciune spusă duminica în faţa icoanei
m-ai strigat, dar eu m-am dus

m-am dus fără să mă mai uit în urmă
soarele mai avea puţin şi ieşea din apa
scăldată într-o lumină violacee
ţi-am lăsat poteca însemnată cu mărgele mari, rotunde şi violete
ca lacrimile mele 

Lila eye drops were falling along my neck
Big, round, they were rolling on the carpet
Black mascara is all over my cheeks
And the lipstick was stretched like a snake around my mouth

Nail paint was damaged like a old seashell burned by the sun
And the diamond ring shines on the hand hanging along the bed
A sweet stroke slides on the white silk like a sleepy seagull
And the stars, yes the stars could be seen through the organza curtain

How long have we been staying like this? I asked
Since I don’t now when! Was the answer.
Or it seems that I heard whisper of a wave crushed by a stone
And the rock was stayed moveless sea weed covered

The clock rings again in the middle of the night
I wanted to put my leg in the glassy shoe
But I was tired and I couldn’t do it
And I ran, shoeless on the hot, slippery sand

You hale me again
But the your voice was like a wing battle
Or like a Sunday prayer in front of the icon
You hale me, but I was gone

I left without a look back
The sun was seconds to rise from the sea
And the water was bathing in a violet light
I left a path marked with big, lilacs drops
Like my tears.

cum sa iti asiguri norocul in viata

Pasi de urmat:

1. faci caca in pampers. poti incerca chiar de doua ori consecutiv. e mai sigur.
2. faci galagie ca sa fii schimbat imediat
3. urmaresti cu atentie unde duce mami sau bunica pampersul murdar
4. astepti un moment de neatentie (nu e nevoie sa astepti mult)
5. te indrepti cu viteza spre locul cu pricina si apuci rapid cu ambele maini cocolosul plin de noroc
6. il desfaci cu atentie sa nu te murdaresti
7. iti bagi mainile pana la cot in el si te spoiesti cu "crema" maronie peste tot
8. poti arunca un pic si pe pereti, ca sa taxezi bine neatentia parintilor
9. poti gusta un pic
10. nu prea mult, ca miroase urat
11. te poti stramba si chiar chiui daca-ti mai arde. oricum, norocul pe viata a fost asigurat
12. ACUM SA VINA CINEVA SA STRANGA MIZERIA ASTA!

cat dureaza o cura de slabire

a trecut mai mult de o luna de cand ma chinui sa tin cura de slabire. nu e usor. nu e usor deloc. insist pe aspectul asta. am renuntat la ciocolata, am renuntat la doua mese pe zi, am renuntat de paine, dulciuri, fructe dulci, orice fel de suc, mancare gatita. am renuntat la orice iti poate intretine viata: apa, somn, mancare. da, am slabit. nu mult, dar vizibil. jubilam de fiecare data cand mi se spunea: "fata, ce ai slabit!". da?? intrebam magulita. "chiar se vede?" ma simteam bine sa mi se spuna de doua trei ori. cand o persoana pe care n-o mai vazusem de mai mult timp nu se simtea sa remarce cat de muuult am slabit, o fortzam eu: "se vede ca am slabit?" si saraca trebuia sa spuna: "da, se vede. acum observ, chiar ai slabit mult". ei bine, orice minune tine prea putin. incepand de joi, cand am fost convinsa ca am facut un mic accident vascular, m-am pus pe mancat. si am mancat frate. nu gluma. sa va spun ce: niste mici, multe prajituri delicioase facute de mine, carne multa la gratar, 2 ciocolate cu alune si.. piesa de rezistenta: o caserola cu inghetata de ciocolata. ultimul dezmatz culinar l-am infaptuit acum apox. 1 ora, adica pe la 12 noaptea. dimineata o sa incerc sa nu ma urc pe cantar, ca sigur voi da cu el de totzi peretzii. si sa va spun de ce am renuntat la "a nu manca nimic": crezand c-o sa ma mor de durere si de rau, am zis macar sa mor cu stomacul plin. si sa fie plin cu ce-mi place, adica cu dulciuri. iar de maine, nu, nu ma voi mai apuca de cura. ca sigur voi ceda si altor ispite, acum de sarbatori. ma pastrez dolofana pentru luna mai, cand voi reincepe chinul curei. si atunci o sa incerc o alta cura, cu ceva mai multe sanse de supravietuire. nu de alta, dar vreau sa apuc sa-mi vad si eu copilul mare.

leapsa despre mine

Am primit de la Innu <> o leapșă mai personală. Adică sa spun despre mine 8 amănunte picante pe care voi nu le știți.:))

1. Sun o persoana calma de regula. Si cum la regula exista și excepții, iată excepția: cândva, cu ceva ani în urma, m-am enervat atât de tare încât am dat cu pumnul într-o ușă de mașină și... mi-am rupt mana. Am petrecut sărbătorile de iarna cu mana în ghips. Va rog, deci, încercați sa nu ma enervați, pentru ca am învățat de atunci ca mai bine dau cu pumnul în cel/cea care ma enervează, decât în obiectele din jurul meu. Si am forță... Vorba aceea: "cu dreapta dau mortal și cu stânga letal"

2. Un mare secret: fac plaja topless. PS: pana nu slăbesc la loc nu îmi mai dau sutienul jos la plaja :) Si nu port niciodată chiloți cu fund, cum le zic eu.

3. Îmi place sa dorm mult, mult, mult. Nu prea am timp pentru asta, însă cum prind o ocazie, profit la maximum. Ma ascund bine însă, ca sa nu ma bănuiască cineva ca sunt leneșă.

4. Nu-mi place sa mănânc. Nu-mi place mâncarea gătită, nu-mi plac cartofii prăjiți, nu-mi place carnea. Mănânc numai ca trebuie sau din politețe pentru restul mesenilor. Nu pot spune asta și despre ciocolata. Chiar dacă nu mai mănânc de vreo luna decât strict ocazional sau de pofta imposibil de stăpânit, abia aștept kg-le acelea care-mi vor da voie sa-mi reiau obiceiul: o ciocolata pe seara.

5. Îmi plac senzațiile tari. As încerca oricând un salt cu parașuta, un bungy-jumping, un zbor cu deltaplanul și scufundări. As conduce un motor cu viteza foarte mare. Nu am motor, dar știu sa conduc. Nu ma întrebați unde, când și cu cine am învățat asta. :p

6. Am făcut yoga vreo 3 ani. Știu ca multi asociază sportul acesta cu sexul în grup sau cu urino-terapia. De aceea trebuie sa precizez ca nu am făcut nici sex în grup și nici nu mi-am băut urina.

7. Sunt câteva activități despre care fac pariu ca nu știți ca le-am făcut: teatru, atletism și ping-pong de performanta, haltere și carate, am făcut disecții pe broaște și iepuri într-un cerc de științe biologice, am făcut electrotehnica-telegrafie timp de vreo 3 ani, șah, dansuri populare, înot. Am avut o emisiune la radio, am scris poezii și am publicat, am pictat, am sculptat, am cusut, am croșetat, am făcut traforaj, am desenat haine și le-am cusut și brodat, am încercat sa fac o emisiune tv, am apărut în emisiuni televizate în public aplaudând, am pozat pentru reviste lacrimogene , am făcut mărțișoare și felicitări de sărbători, am înfiat și am crescut o grămadă de animale și animalute de casa sau sălbatice.

8. Si un ultim mare secret: am multe secrete picante pe care nu le știe nimeni. Poate cândva o sa le pun cap la cap și o sa vi le mărturisesc.

Asa-i ca nu știați nimic din toate astea? Mai sunt și altele, însă cu ocazia altei lepșe. :)

Leapșa merge către avocata. Sa te vad :))

narghileaua si politia

Colega mea Di. era indragostita lulea. Nu era nicio problema in asta, doar ca individul de care se indragostise era negru si era si persoana "importanta". Eu n-o judecam si nici n-o condamnam pentru alegerea facuta. Doar eram prietena ei cea mai buna. Imi placea ca era indragostita si-mi faceam vise ca va face si un copil cu baiatul ala. Mereu ii ziceam: haide, Di, te rog, fa si tu un "copil de ciocolata". O sa-l crestem impreuna in camera. Di. radea. I-ar fi placut si ei un copil "delicios", mai ales ca ar fi avut in el sangele albastru al tatalui. In fine, trec peste amanuntele plictisitoare. Baiatul acesta venea cam in fiecare zi prin camin pe la Di. Seara plecau la o terasa, la discoteca sau mai stiu eu pe unde. Eu, de cele mai multe ori, ramaneam singurica in camera. Intr-o seara insa, nigerboy m-a invitat si pe mine cu ei.
- Hai si tu cu noi la mine acasa. Mai vin niste prieteni sa fumam narghilea.
Instantaneu m-am gandit la droguri. Vazusem o narghilea adevarata undeva in vitrina unui restaurant. O intalnisem insa, destul de des, in aventurile personajelor asiatice din cartile citite de mine. M-am codit si am refuzat politicos. In cateva secunde mi-au trecut prin minte tot felul de scenarii: imi vor da narghilea, ma vor droga, ma vor sui intr-un tren si ma vor duce intr-o tara straina unde ma vor pune sa ma prostituez. Brrr. Nu, nu, am intarit, sunt foarte obosita.
Di. a insistat. A mirosit ea ca n-am incredere si chiar s-a suparat ca pot sa ma gandesc la prostii.
Nu stiu cum, m-am trezit in scurt timp la el in masina. Somnul s-a transformat intr-o reala frica, insa nu mai aveam ce face. Ma incuraja gandul ca tatal baiatului era o persoana importanta pentru Statul Roman si ca nu i-ar fi permis conditia sociala sa faca ceva ilegal sau imoral.
Am ajuns la el acasa, un apartament cu 2 camere in centrul capitalei. Era saracacios mobilat si chiar m-a frapat acest aspect. Ma asteptam la ceva luxos. Mult timp dupa, am aflat ca era un apartament inchiriat de un prieten student de-al lui, si acela tot negru. Era firesc sa nu ne duca la el acasa. Locuinta lui era o cladire diplomatica, pazita de politie. Noi nu stiam asta atunci. (Nu am inteles de ce a mintit-o si pe Di., dar asta e alta poveste)
M-am asezat pe o canapea jegoasa, cat mai aproape de usa. Narghileaua trona in mijlocul camerei. Ne astepta. Au mai venit dupa un timp inca doi prieteni de-ai baiatului, foarte simpatici de altfel si extrem de bine crescuti. Di. era vesela, ca de obicei si se simtea ca la ea acasa. Si-a pus niste tarie si a inceput sa danseze pe muzica ce abia se auzea. Eu ma uitam fascinata la narghileaua frumos colorata si sofisticata. Baietii au pus arome de mar in ea si au aprins-o. Apoi au dat-o unul de la altul. A ajuns si pe la Di. care era, se pare, obisnuita cu gustul si aroma. Eu am spus pas de mai multe ori. Mi-a fost frica sa incerc. Dupa un timp am rugat-o pe Di sa plecam. Dupa lungi insistente am convins-o. Suparat ca le-am stricat distractia, baiatul ne-a condus la masina lui. M-am suit fericita, mandra de mine ca nu cedasem tentatiei.
N-am apucat sa facem 10 m cu masina ca ne-a oprit politia. Era 2 noaptea. Noi eram doua tipe, imbracate subtire, de vara, cu fustite scurte si maiouri mulate. Una bruneta si cocotazata pe 20 cm de tocuri(mereu am fost complexata de inaltime si ma suiam pe vremea aceea pe incaltaminte foarte inalta; azi cred ca mi-as rupe gatul pe astfel de incaltzari), cealalta blonda spre alb, cu suvite colorate si cu fusta si mai scurta. Iar soferul masinii era un negru. Un negru care nu vorbea bine romaneste. Ce credeti voi ca au crezut politistii aceia? Ca eu eram prietena blondei si ca blonda era prietena negrului de mai bine de jumatate de an? Sau ca eram doua studente cumintzi, care isi castigau existenta muncind cinstit sau se intretineau din bursa de merit si ca dansul era doar un coleg de facultate cu care iesisera la un suc? Ei bine nu. Nu au crezut asta. Ne-au cerut cu un dispretz voit afishat buletinele. Nu aveam niciuna. Eu nu imi luam niciodata buletinul la mine, de frica controlorilor RATB. Aveam doar carnetul de student, dar n-avea nicio valoare. Di. era euforica de la taria bauta si oricat incerca sa se abtina, rabufnea cateodata intr-un ras sanatos. Ne-au intrebat adresa apartamentului in care fusesem. Habar n-aveam. Di. chicotea. Eu muream de frica. Ma si vedeam cu catuse la maini, la politie, in vreo celula. Stiam ca prietenul lui Di. nu mai avea permis de cateva luni si ca isi conducea masina fara acte fara nicio retzinere. El era interogat la cativa metri distanta de noi, de un alt politist.
Cosmarul s-a incheiat cand baiatul cel negru i-a soptit politistului cine este el de fapt. Ne-au lasat sa urcam in masina, ne-au urat petrecere frumoasa in continuare si ne-au sfatuit sa ne luam buletinele la noi. L-au salutat cu inferioritate pe baiat si au plecat.
Ajunsa in camin, n-am mai putut adormi pana dimineata. Ma tot gandeam la ce mi s-a intamplat si ce-or fi crezut oamenii aia despre mine. Si azi ma mai intreb cum s-a inteles politzistul ca prietenul lui Di. Chiar stia engleza? Hmmm.

Multi ani dupa aceasta intamplare am incercat si eu narghileaua, la mama ei, in Turcia. Era cu arome de mere, ca si atunci si mi s-a parut delicios de buna. O puteam comanda in orice restaurant cu specific din Istambul si nu era deloc un drog. Am fumat si pentru noaptea aceea din studentie, pana mi s-a facut rau si am vomitat tot ce mancasem in ultimele doua zile.

Chinurile slăbirii

După ce trece prin chinurile facerii, femeia, săraca, ajunge la chinurile slăbirii. De ce trebuie să se îngraşe o femeie după ce naşte? A ajuns la o greutate considerabilă. A trecut destul de mult timp de când a născut şi lumea încă o mai întreabă: "în ce luna sunteţi"? Sau şi mai grav: "sunt gemeni?" Poţi răspunde fâstâcită, ca să te scuzi repede: nu sunt gravidă, dar tocmai am născut. Dar dacă te întreabă: "şi câte săptămâni are bebeluşul?".

Poţi să-i zici că are un an, sau doi, sau cinci? Te faci că n-ai auzit şi fugi, fugiii, poate mai dai 100 gr jos. Ajunsă acasă, îţi întrebi cu drăgălăşenie soţul: îţi place de mine aşa cum sunt? Şi soţul îţi răspunde politicos, cu gândul în altă parte: bineînţeles, te iubesc aşa cum eşti. Te simţi bine pentru o clipă, dar ştii că te minte. Doar l-ai văzut cum se uită la secretară de 19 ani, care nu e nici frumoasă, nici deşteaptă, dar este foarte slabă. Te închei din ce mai greu la şireturi, e imposibil să te epilezi singură, îţi cumperi haine din ce în ce mai mari. Hainele dinainte de sarcină nu mai ştii pe unde sunt. Unele le-ai dat cadou, doar ştii că n-o să mai încapi niciodată în ele. În fiecare duminică ţi-ai propus să începi o cură de luni, însă luni tocmai ai primit o cutie de bomboane delicioase.

Şi le mănânci, doar nu vrei să se strice. Orice cură a ţinut 2 zile, orice abonament la sală, bazin, aerobic, dansuri, etc l-ai aruncat la expirare cu doar 1 sau două şedinţe făcute. În pragul depresiei, te hotărăşti: mă duc la un salon de înfrumuseţare. Fără să ştii ce te aşteaptă acolo.

De vreo două săptămâni m-am hotărât şi eu să încep lupta cu kilogramele. A trecut deja un an decând am născut şi n-am reuşit să dau jos nici măcar 1 kg. Curele de câte două zile ţinute n-au avut niciun efect. La aerobic mi s-a părut prea greu şi ineficient. La bazin era apa prea rece. Stadionul e prea departe ca să alerg în jurul lui. Şi la toate acestea se adaugă ciocolata, care este incredibil de bună.

Prin urmare m-am înscris la un program personalizat de slăbire, unde-mi este monitorizată greutatea zilnic. Primesc un mail, eu intru şi-mi completez kilogramele. Simplu, nu? Apoi mi-am cumpărat de vreo 3 mil lei nişte pastile minune care intră în reacţie cu grăsimile mâncate şi te ajută să mergi la wc de vreo 10 ori pe zi. După ce nu-ţi mai simţi fundul, renunţi să mai mănânci gras ca să-şi facă efect pastilele. Acum iau alte pastile, naturiste de data aceasta, care-ţi fac multă sete. Beau apă de parcă n-aş fi băut de 2 săptămâni. Şi de vreo 3 zile merg la salonul de înfrumuseţare corporală, dacă mai poate fi înfrumuseţat ceva. Ce fac acolo? Iată:

1. Vine o tipă, te umple de fire pe tot corpul şi dă drumul la curent. Timp de 45 de minute stai imobilizată pe un pat şi accepţi cu îndârjire să-ţi tremure toţi muşchii de parcă ai avea parchinson. E neplăcută senzaţia, dar suferă grasă la slăbire.

2. După şedinţa de curentare urmează cea de topire. Vine o tipă, te dă cu un meclem pe tine, maro la culoare, ca o ceară. Apoi te înfăşoară ca o mumie în multe pungi după care te bagă într-o pătură electrică bine încinsă. Cam la vreo 80 de grade. Te infofoleste bine ca să nu poţi să fugi. Şi te lasă să fierbi în suc propriu. Cât? Doar 1 oră. Nu poţi dormi, că-i prea cald. Nu poţi să te ridici. Dacă vrei să ieşi o strigi pe tipă, care vine şi se uită diabolic la tine şi-ţi comandă rânjind: mai stai să se topească şunca. Şi stai că deh, eşti grasă.

3. După ce-ai fiert bine vine o altă tipă bine făcută, te întinde pe un pat dezbrăcată şi începe să te frământe cu toată forţa ei cu care a fost dotată. Te trage, te apasă şi nu poţi să zici "au", că doar aşa se sparge celulita. Te ridici învineţită, dar ce contează. O să arăţi bine în scurt timp.

4. Ultima încercare este aparatul cu vibraţii orizontale, nu verticale cum vă închipuiaţi. Stai în picioare pe el şi-ţi bagă nişte vibraţii în tine de parcă ai fi într-o maşină de uscat rufe prin centrifugare. Cu creierii zgâlţâiţi bine, te dai jos pe 7 cărări, ca după o cruntă beţie.

La sfârşitul acestei torturi pleci acasă ameţită, dar cu câţiva centimetri în minus. (Oare?).

E, cum e? Mai vrea cineva să slăbească?

P.S. În încheiere va las să vă delectaţi cu câteva fotografii grăitoare. Bine că nu-s reale. :)

rezultate roblogfest

s-a terminat si marele concurs roblogfest. sa va spun pe ce locuri m-am clasat eu. ca sa va amuzati :))

1. cel mai bun blog personal: locul 480 din 534
2. cel mai bun blog nou aparut: locul 230 din 428
3. cel mai bine scris blog: locul 213 din 420
4. cel mai bun blog: locul 227 din 507.

La categoria jurizat, m-am clasat pe locul 31 din 46, cu o nota de 6.45 cu blogul meu: http://un-arhitect.blogspot.com/

Ma bucur ca nu am iesit pe ultimul loc. Poate data viitoare voi fi mai priceputa :)

Poezie învolburată

aş vrea din nou să-ţi spun o poezie
dar glasul mi-a fost stins
de valurile care s-au proptit
descătuşate pe stânca tăcerii

s-au izbit cu putere de ea
şi s-au retras înspumate în marea agitată
au vrut să tragă după ele
toate cuvintele pe care
ţi le-aş mai fi putut spune cândva

şi ea, marea
care ne-a fost martoră la toate
iubirile noastre submarine
şi care ne-a legănat vremuri neterminate
pe spumele ei albe şi moi

ea, marea, tocmai ea,
mi-a furat glasul şi toate cuvintele
pe care le-aş mai fi putut rosti
şi toate mărturisirile pe care le-aş mai fi putut face
şi le-a vârât într-o scoică uitată pe fundul ei nisipos

şi glasul meu şi poeziile mele
pe care ţi le-am adunat în timpul acela nesfârşit
cât am navigat pe valul veşnic mişcător
au rămas închise acolo ca o perlă
nedescoperită de nimeni

caminista drogata

O sa sar peste niste etape din primul an din viata mea de caminista. Eram in anul 2. In camera mea mai ramasesera doar D si C. Colega V, care nu ma putea suferi, terminase facultatea si plecase din camera, spre usurarea mea. Noua colega era o d-ra la vreo 27 de ani, cu parul blond spre alb si cu multe suvite colorate, foarte colorate: roze, verzi, bleu si cateva move. Ah, ce teribilista. O pustoaica rasfatzata, plina de bani, mi-am inchipuit eu ca este. N-a fost asha. Mi-am schimbat prima impresie in scurt timp.
C si D, nu stiu cum, nu prea mai stateau prin camera. Ramasesm doar eu cu colega cea noua. Ne-am imprietenit repede. In scurt timp devenisem asha bune prietene incat am inceput se ne iubim de-a dreptul. Nu va ganditi la prostii, era o iubire platonica. Doar ne sarutam provocator pe gura. Dar doar asha, ca sa ne aratam una alteia dragostea si prietenia ce ne-o purtam. Inclinatii lesbi nu aveam niciuna. (Inca). Impartzeam tot: haine, mancare, bani, tigari. Deveniseram surori.
Umblau zvonuri prin camin ca sunt cativa studenti care se drogheaza. Ma lasau rece astfel de zvonuri, n-as fi incercat nici moarta asha ceva. Intr-o seara, insa, lui Di, "sora" mea ii vine o idee nastrusnica. Cu fatza ei nevinovata ma roaga: "Oti, hai sa ne drogam si noi". "Ce???", sar eu ca arsa. "Nici nu ma gandesc. Pleaca cu prostiile". "Hai, pls, pls, pls. Odata si atat. Nu stiu cum, prin ce mijloace, dupa nu stiu cate rugaminti m-a convins. Bineeee, fie, am zis. Hai s-o facem si pe-asta. N-o fi foc.

A doua zi Di vine la mine cu o folie de medicamente.
- Ce sunt astea?
- Droguri
- Droguri? Astea-s pastile
- Da, dar in combinatie cu alcoolul devin droguri.

Shit, imi zic, asta-i nebuna.

-Mai Di, nu pot sa iau pastile. Daca-mi fac rau?
- Oti, pls, hai sa incercam. Uite, sunt 10. Eu iau 5 tu 5. Bem niste vodca si vedem ce iese.

Am negociat cu ea. Am ramas la 3 eu si 7 ea. Le-am luat cu teama. Alcool nu beam de obicei asha ca n-am baut nici atunci. Di. a baut ceva gin tonic.

M-am intins in pat si am asteptat sa vad ce se intampla. Cred ca am adormit in scurt timp. M-am trezit dimineata mai odihnita ca niciodata. Oooo, ce somnifere bune, am gandit. Di s-a trezit si ea imediat dupa mine. Am inceput sa rad ca nebuna de drogurile ei. Mai Di, ce droguri mi-ai dat? Am dormit ca lemnu'. Tu ai simtit ceva?
Da, spune, m-am invartit un pic cu patul prin camera si am adormit. Am visat ca merg pe-o strada care se clatina cu mine ca si cum as fi mers pe-o sarma.

Asta a fost prima si ultima incercare de a ma droga. N-am avut o stare de euforie, nu am simtit ca pot schimba lumea. Am dormit insa extrem de bine, m-am trezit foarte odihnita, cu pofta nebuna de munca si am ras multa vreme de incercarea noastra esuata.

P.S. Multe prostii am facut cu aceasta Di. O sa vi le povestesc rand pe rand. Pastilele stiu cum se numeau, insa nu dau numele, ca poate mai citeste vreun pusti si-i dau idei. Oricum nu se cumpara decat cu retzeta. Lui Di. i le facuse rost cineva care se ocupa serios de treaba asta.