Ţi-am scris şi azi

 

 

Ţi-am scris și azi o poezie

Cu rime neînțelese

Cu versuri inegale

Ți-am scris-o-n gând

N-am mai avut răbdare

Pe whatsapp, facebook

Ori poate prin e-mail

am vrut să ţi-o trimit

Dar lunga ta tăcere m-a oprit

Voi continua să-ți scriu

Căci asta mi-e menirea

Să-mi scriu în gând pornirea

Iar dacă într-o zi

Tu mă vei înțelege

Nu știu de-acum ce artificiu

Să-ți mai trimit poeme, voi alege....

Licoare din tine

Licoare cu gust din tine
cu puţină iubire
şi mai multă trăire
cu aromă de viaţă
cu puţină speranţă
cu miros de trup fierbântat
şi culoare de cer înstelat

toarnă-mi din tine un curcubeu
dă-mi din pocalul tău azi să beu

Mi-aș dori

Mi-aș dori
Să nu mă poți răni
Să nu mă-ndragostești
Apoi, fără niciun regret,
Să mă alungi
Ori să mă părăsești

Și mi-aș dori
Senin să mă petreci
Pe drumuri de povești
Prin univers și stele
Și prin calea lactee

Răspunde-mi, ochii tăi
Ți-ar vrea să fie ai mei
Să vedem împreună
Un cer, o stea și-o lună?

Știam

Ştiam că mă vei iubi 

într-o zi 

Câteodată mă simt iritată 

să știu dinainte 

Ceea se va întâmpla de îndată 

Apoi știam că mă vei avea 

Că ne vom alege împreună o stea

Că vom cânta, vom dansa împreună 

Că ne vom spune poveşti 

Sub un clar de lună

Și tot așa știam că vei pleca 

Că vei închide ușa și mă vei uita 

Că voi rămâne tristă și un timp chinuită 

Dar pleacă fără grija, chiar sunt obișnuită

Știam ca ma vei plânge 

Și rău îți va părea 

Dar cum le știu pe toate 

Și asta mai știam 

ca totuși vei pleca...

Degeaba m-ai iubit, degeaba m-ai avut 

Degeaba-a mea iubire de tot s-a lepădat 

Degeaba visul meu 

În vers l-ai transformat 

Degeaba-n al meu suflet 

Cu totul ai intrat 

Dacă tu aşa-ai ales, să minți 

și ai plecat...

Muza

Bun venit în viața mea, muză!
Bun venit, simțire mișcătoare
De suflet născătoare!
Bun venit idee,
bun venit cuvânt
Bun venit speranță
de-un nou început!

Ai curaj?

Pe-un vapor să te port

valurile mele să-ți găsească port

vântul să te-ndrume către infinit

unde inefabil nu este finit

marea mea să-ți fie

nu apă sărată, ci doar apă vie. 

Ai curaj să-noţi, până nu mai poți

Ai curaj sa încerci

în brațele mele azi să te îneci? 

Ai curaj pe puntea bărcii infinite

sa trăiești din vise

Clipele în care 

fericiri mărunte pot fi definite? 

Pe-un vapor să te port 

Eu să-ți fiu otravă, eu și antidot 

Eu să-ți mișc catargul, 

eu să-ți umflu vela 

Eu să-ți fiu și valul 

Tot eu să-ți fiu malul

Ai curaj să faci păcat 

Pe vaporul meu 

Să îmi fii pirat? 

Te-am pierdut

Te-am pierdut 

Iremediabil 

Printre toate foile rupte și aruncate 

Oricât as încerca sa repun cuvintele 

In fraze coerente, 

Tresar ca dintr-un coșmar

Ca-i nefiresc de imposibil 

Sa le compun in povestea noastră 

Te-am pierdut 

Extrem de dureros 

Printre vise fanteziste 

Printre idei indescifrabile 

Pe drumuri pietruite 

Pe care tălpile îmi sângerează 

Habar nu am de ce te-am pierdut ?!

Am încetat sa ma mai întreb 

Mi-e greu sa repet la nesfârșit 

Aceeași întrebare fara răspuns 

Nu îmi doresc sa te regăsesc 

Este utopic sa mai visez la tine  

Tot ceea ce-mi doresc 

Este sa pot retrăi cu altcineva 

Ceea ce am găsit doar in povestea noastra

Teama de timp

Atâtea fețe triste pe stradă

Un amalgam de zâmbete pierdute 

Un cimitir de vise spulberate

O mare de dorințe neîmplinite 

Îmi cauți ochii printre priviri rătăcite 

Ai uitat că flăcările ochilor mei sunt vii 

Îmi cauți buzele 

Printre atâtea guri reci, ne-sărutabile 

Ai uitat că buzele mele sunt dulci 

Îmi cauti mângâierea printre toate palmele bătătorite 

Ai uitat ca atingerea mea e precum mangaierea clipocitului valului neobosit

Îmi cauti atingerea printre trupuri grăbite spre munca 

Ai uitat ca trupul meu vibrează la fiecare pulsație

Păcat ca ai uitat atât de repede 

Ca eu sunt fata cu zâmbetul nepotolit 

Ca privirea mea brazdeaza orice ideal 

Ca trupul meu mocnește de pasiunea clipei ce nu trece 

Nu mă mai căuta acolo, nu acolo e locul meu

Eu sunt aici, in spatele zâmbetului 

Ce-ți înveselește sufletul 

Caută printre toate fețele triste 

Singurul zâmbet cu gust de pepene galben și zmeură 

Pentru a-ți înfrânge teama de timp 

Măria ta, iubire

Măria ta, iubire
Îngăduie-mi să îți mărturisesc
Că-s sclava ta supremă
Oriunde-n univers
și-orice dorință a ta
Cu dăruire absolută
Eu ți-o îndeplinesc 

De-mi ceri pentru eternitate
Să te urmez
Măria ta, iubire
Îți jur că nici pentru o clipă
Nu o să mă opresc

Cere-mi orice, alteță
Cu plecăciune voi realiza 
orice dorință ai
Iar dacă-n calea mea cu tine
Voi întâlni dezamăgiri
Nu îmi vor fi pedepse ,
Ci doar dragi mulțumiri 

Iubire preamărită
Ești zeitatea mea nemărginită
Și ca să îți arăt devotamentul
Eu îți aduc ofrandă
Ce am mai sfânt
O inima, un suflet și-un cuvânt: Iubire

Maria ta, iubire
Ma supun ție doar îngenuncheată!
Cu drag,
o sclava în nemărginire
și-n veșnicie preacurată

Știu că de mâine

 

ştiu că de mâine nu mă vei mai căuta
probabil cafeaua ne-a fost prea amară
probabil că soarele nostru
ne-a fost prea puternic spre vară
probabil că șoaptele mele
cumva ţi-au părut prea stridente
ori glumele mele
prea seci ori poate inepte

știu că mâine vei lua telefonul în mână
și nu vei ști numărul meu să-l formezi
vei vrea să nu îmi mai răspunzi din politeţe
şi să te mai formalizezi
ştiu c-o să stai să te gândeşti o clipă
dacă-mi vei da block ori seen
dar vei alege să păstrezi în suflet
un gest de-al meu, poate prea plin de pasiune
şi poate prea senin

știm amândoi că eu nu ți-am greșit nicicum
ci doar pentru o clipă ți-am stat cumva în drum
o tresărire ai avut, atât
ştiu c-ai fi vrut mai mult, dar n-ai putut

cu siguranță mâine nu vei ști gândul meu
căci am ales și eu să nu ți-l mai dezvălui
știi asta, la fel de mult cum eu știu
că începând de mâine, oricât vei încerca
să mă alungi din suflet, tu nu vei mai putea