De trei zile ninge neîncetat. Ninge cu fulgi mari, pufoși, impresionant de ușori. Zăpada s-a așternut pe piele, pe păr, pe buze... troienele mari au acoperit încet, tot corpul... Îți urmăresc cu înfrigurare urmele grele și adânci prin zăpada din sufletul meu. Încerc cu rigurozitate să calc prin ele, ca să nu mă împotmolesc în nesfârșitele lanuri albe, câteodată de un albastru pal, strălucitor. Mergi prea repede ca să vreau să te prind și prea încet ca să vreau să te pierd. Mii de steluțe multicolore alunecă ușor dinpre cer și se aștern delicat una peste alta, formând un covor moale, ca de catifea. E frig afară, dar răceala asta îmi pătrunde ca un fior prin oase și prin vene și mă înfierbântă. E frig afară, e cald în suflet. Toți fulgii s-au așternut ca o chiciură pe sufletul meu și au format în jurul lui o aură luminoasă, înghețată. Hai și tu! Cuibărește-te în zăpada care m-a acoperit în ultimele trei zile. Fă-te mic, cât un fulg și bagă-te în sufletul meu. Pentru că nicicând sufletul meu n-a fost mai frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!