duminică, 13 ianuarie 2008

poezie de iarna


neinspiratele dimineți,
în care ne trezim goi și reci
ne spunem nimic și totul ne ține
departe de noi, departe de bine

și tristele seri cu vorbe și șoapte
din nou împreună, dar tot mai departe
pășim pe-o cărare,
eu într-o parte, tu-n altă parte

iar ziua ne trece goală și rece
și seara se duce, tăcută spre zece
din nou ne-am văzut și-am fost împreună,
încă o clipă, încă o lună...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul tău este important pentru mine!