vineri, 14 martie 2008

Poezie învolburată



aş vrea din nou să-ţi spun o poezie
dar glasul mi-a fost stins
de valurile care s-au proptit
descătuşate pe stânca tăcerii

s-au izbit cu putere de ea
şi s-au retras înspumate în marea agitată
au vrut să tragă după ele
toate cuvintele pe care
ţi le-aş mai fi putut spune cândva

şi ea, marea
care ne-a fost martoră la toate
iubirile noastre submarine
şi care ne-a legănat vremuri neterminate
pe spumele ei albe şi moi

ea, marea, tocmai ea,
mi-a furat glasul şi toate cuvintele
pe care le-aş mai fi putut rosti
şi toate mărturisirile pe care le-aş mai fi putut face
şi le-a vârât într-o scoică uitată pe fundul ei nisipos

şi glasul meu şi poeziile mele
pe care ţi le-am adunat în timpul acela nesfârşit
cât am navigat pe valul veşnic mişcător
au rămas închise acolo ca o perlă
nedescoperită de nimeni

4 comentarii:

  1. eu sint cam paralela cu poeziile,dar tu chiar ai niste poezii frumoase.Le scrii tu?Sau le culegi...?Oricum ar fi sint superbe!

    RăspundețiȘtergere
  2. dragutze poezii..ai cumva talent si la desen?...AdviceStudents provoaca studentii pasionati de fotografie,grafica si design sa creeze o campanie de printuri pe brief dat de Coca Cola..se lasa cu premii http://imprint.advicestudents.ro

    RăspundețiȘtergere
  3. anonim: multumesc pentru invitatie. as fi participat cu placere, insa nici nu mai sunt studenta si nici nu mai am intre 18si 28 ani. poate data viitoare ;)

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!