De mărţişor

Pentru că este 1 martie şi pentru că azi am văzut o mulţime de mărtişoare frumoase m-am gândit să postez în cinstea acestei zile. Să-mi iau gândurile, să le aştern aici şi să la pun şi un şnuruleţ alb cu roşu, împletit din idei.

Mă gândesc câţi ani au trecut peste mine, peste viaţa mea şi câte întâmplări am trăit. Câte minciuni, câte speranţe, câte avânturi şi câte deziluzii. Câte fire împletite şi in final câte iţe deznodate. Ma intreb de ce in zilele cele mai frumoase dintrun an te apuca un soi de tristete amestacata cu fericire, exuberanta, amintiri si vise?

Azi mă plimbam printre tarabele pline de mărtişoare. Aproape în fiecare an de 1 martie mi-am propus ca pentru anul următor să confecţionez şi eu mărtişoare şi felicitări unice şi impresionante. Pornirea această nu o am decât o singură dată pe an. Imediat cum trece Mărţişorul, uit complet. Şi anul acesta la fel mi-am propus. Ba mai mult, am gândit să nu aştept până în martie 2010 şi să încep chiar acum să fac nişte felicitări pentru Paşte.

Este ciudat faptul că nu-mi doream niciunul dintre mărţişoarele care le admiram. Este primul an în care nu-mi doresc mărţişor de la nimeni. Este primul an în care conştientizez că un mărţişor n-ar mai fi un instrument suficient pentru a mi se dovedi dragostea. Primul an în care ar conta mai mult un zâmbet, o vorbă, o strângere de mână sau un sărut. Este primul an în care pe cuvant că n-o să mi se mai pară o jignire să nu primesc mărţişor.

Nu vă inchiputi că am devenit întratât de ternă încât să nu mă mai pot bucura de gesturi mărunte sau simple. Dimpotrivă. Mi-am dat seamă că, mai mult ca niciodată, un singur cuvânt sau un singur gest ar putea însemna cât 100 de mărtişoare dintre cele mai frumoase.

Anul ăsta nu-mi doresc mărţişoare. Anul ăsta îmi doresc doar să mă pot bucura liniştită de Martie înmiresmat care abia a început şi de vara călduroasă care-i urmează şi apoi de toamna ploioasă care precede înfrigurările iernii. Anul acesta îmi doresc doar să trăiesc şi să supravieţuiesc fără marţişoare.

Am căutat o poezioară scrisă pe vremea când aşteptam un mărţişor de la iubitul meu de atunci. V-o împărtăşesc şi vouă ca să vedeţi cât de dezamăgită am fost pentru că n-am primit un mărţişor. Pentru atâta lucru am stat tristă şi mi-am pus întrebări câteva luni sau chiar ani.

" De mărţişor

Am primit de mărţişor
Multe vise şi mult dor
Am sperat c-o să primesc
Ce nu pot nici să visez

Primăvară blestemată
M-ai găsit înlăcrimată
Mărţişorul mult visat
Cred că l-ai înstrăinat!

8 martie 2001"