miercuri, 25 mai 2011

Vis nebunesc


Cer de stele şi mărgele
le privesc cum se rotesc
una stă, alta dispare
cer de stele mititele
vis albastru nebunesc

Vis albastru mă străbate
aripi moi din nori pufoşi
mă adie mai departe
de pereţii drepţi stâncoşi
vis bizar neînţeles

zborul alb prin univers
l-am ales fără de teamă
este trist şi nefiresc
este-un zbor prea îndrăzneţ
închid ochii şi-ameţesc

14 comentarii:

  1. OAAaau!
    "vis albastru" "zborul alb". - aspiratiile

    "peretele stancos" - cunoasterea

    ce imi vine in minte ar fi o paralela cu " eu nu ucid corola de minuni a lumii...." ...si tainele...in ochi,in flori....caci eu iubesc...." iti mai aduci aminte? drama cunoasterii
    "eu , eu cu lumina mea sporesc a lumii taina..."
    Foarte frumoasa bijuteria, pune-o bine la casuta!

    RăspundețiȘtergere
  2. ''şi tot ce-i neînţeles
    se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
    sub ochii mei-
    căci eu iubesc
    şi flori şi ochi şi buze şi morminte''

    :) Dragos, iti multumesc pentru aprecieri. Drama cunoasterii consta in faptul ca, pe masura ce constientizezi anumite adevaruri, realizezi cat esti de neinsemnat. M-ai facut sa-mi amintesc de olimpiada din clasa a7-a care s-a tinut la scoala nr. 5 din Rm. Valcea. Ultimul subiect a fost: comentati metafora "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii".

    RăspundețiȘtergere
  3. am si eu o poveste cu poezia asta , as incepe sa o scriu, dar parca gandurile nu ma lasa... o poveste frumoasa desigur...

    RăspundețiȘtergere
  4. si cum a comentat-o fetita de clasa 7 a?

    RăspundețiȘtergere
  5. te rog vezi ca ma intereseaza?

    RăspundețiȘtergere
  6. Sincer, nu-mi mai amintesc cum am comentat. Stiu doar ca am pus mult suflet in ceea ce am scris atunci, drept pentru care am luat a doua nota pe judet. Frumoase amintiri iti poate trezi o poezie. As vrea insa sa citesc povestea ta.

    RăspundețiȘtergere
  7. part. 1
    Liceu, ora de filozofie, cap. religia , profu:
    " cum adica fericiti ce-i saraci cu duhul... cum adica fericiti cei ce plang?... va rog ies la pensie, vreau sa aud si eu un raspuns, dar nu cred...si voi sunteti niste prosti"

    RăspundețiȘtergere
  8. Bietul om. Presupun ca a murit intre timp. Poate cu aceasta ocazie a aflat si raspunsul. :)))

    RăspundețiȘtergere
  9. 2
    "vreau doar un raspuns,vreau doar un cuvant " era un prof tare ciudat vorbea foarte urat ,avea porecla SINI de la sinistru.
    S-a plimbat printre banci dezamagit 20 minute, nici un raspuns, nici un pis , parca toti nu mai respiram.
    A sunat si clopotelul. Dar ceva s-a intamplat atunci...

    RăspundețiȘtergere
  10. :)) mi-l si inchipui, inalt, slab si cocosat, cu parul valvoi, cu buzele subtiri, artagos si exigent la note. Ce s-a intamplat?

    RăspundețiȘtergere
  11. 3
    M-am dus direct la el ,cu un aer victorios si i-am soptit:
    " eu nu ucid,caci eu iubesc... iubirea domnule profesor" fata lui se luminase instantaneu,devenise mai umana.
    am continuat tot soptind :
    -De ce nu a venit niciodata un raspuns?De ce?Este o arta sa inveti ,este o arta sa asculti,este o arta sa daruiesti,este o arta sa primesti.
    Brusc a inceput sa planga ca un copil,iesind in graba din clasa , colegii au ramas inmarmuriti ,nu stiau ce se intamplase.
    Eram in clasa XII a , era ultima ora cu el.

    RăspundețiȘtergere
  12. :) Şi eu care-l credeam un insensibil... Cât de mult înşeală aparenţele. Dar şi tu m-ai derutat după felul în care l-ai descris la început. Dar uite că se confirmă faptul că un om care iubeşte poezia, arta, filozofia nu poate fi decât un om cu un suflet special, cu temeri şi neîncetate căutări lăuntrice, cu zbateri interioare, într-o veşnică căutare, însetat de cunoaştere. Înţelepciunea vine odată cu bătrâneţea, însă atunci când vezi un tânăr de 18 ani că trăieşte şi simte mai profund decât ai învăţat tu din cărţi că se poate, nu poţi decât să te bucuri până la lacrimi.
    Îţi mulţumesc pentru poveste. Este cu final neaşteptat de frumos.

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!