Fă-mă visul tău

Dă-mi pleoapa ta ca să mi-o fac perdea

Pentru al meu trup

Să mă ascund sub ea și ea să-mi fie rochia...

Chiar rochia albă transparentă pe care

mi-ai mângâiat-o în seara în care mâna

ți-era atât de nesigură încât să-mi poate atinge pielea

și pune-mă în locul pupilelor tale

și clipește peste mine sau închide-mă sub pleoapă

noapte după noapte și fă-mă visul tău

 

dă-mi glasul tău ca să mi-l fac un cântec

pentru sufletul meu

să mi-l  tranform în câteva sunete simple,

chiar propozițiile acelea scurte

pentru care nu ți-a ajuns glasul ca să le mai rostești

și pune-mă în locul în care-ți ții gândurile

sub forma unor mărunte și neînsemnate idei

și vorbește peste mine când vrei să povestești 

timp  după timp  și fă-mă graiul tău

 

dă-mi palma ta ca să mi-o fac adăpost de ploaie

peste creștet și peste față

să mă ghemuiesc în ea ca într-un căuș adâncit

și el să-mi fie chiar așternutul în care te-ai ascuns

în ziua în care brațele ți-erau într-atât moi 

ca să mă poate strângă în ele

și fă-mă pe mine degetele palmelor tale

și atinge cu mine tot ceea ce-ți pare de neatins

răsărit după răsărit și fă-mă simțirea ta