Miresme violete, cu vesele petale
Ne poartă îmbrățișarea sub cerul incolor
Ne picură sub piele polen din nestemate
Descoperite-n roua ce-n tălpi ne e covor
Tăcuta disciplină a gâzelor terestre
Marchează șerpuite cărările abstracte
Pe care ne-alergară iubirile rupestre
Golindu-ne de vlagă timidele contacte
Și iarba încă udă de-un alb abia topit
Pământul ce miroase a fân demult cosit
Suportă greutatea unui trup istovit
Format din două linii ce-n lung s-au contopit
Lumina roză vie născută din răstimpuri
De clipe de tăcere, atingeri și săruturi
E însăși mărturie a dulcilor alinturi
Ce ne transformă iarna în calde anotimpuri
sursa foto: http://serenadevi.wordpress.com/2010/08/05/a-woman-a-butterfly/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!