Pădurea de frasini

Pădurea de frasini
Cu poteci rătăcite
Şi umbre alungite
Ne-a smuls şoaptele
pierdute printre muşchii zemoşi
şi într-un ecou repetat
Le-a aruncat
Peste gâzele mustăcioase

Pădurea de frasini ne-a privit
Din înalţimile înfrunzite
Si s-a bucurat de paşii noştri
Pe care ni i-a răpit
şi i-a petrecut dincolo de zarea văzută
într-un colț de pârâu lăcrimat

De ce ne-am iubit în şoaptă
în pădurea de frasini,
Când ea ne aștepta ţipetele
Ca pe triluri animalice,
doar ca să-şi astâmpere nemurirea
de printre trunchiurile năpădite de sălbăticie?

Dintr-un cer profund
Un clopot solemn bătea a bucurie…