Când vremea încă plânge
și timpurile-s reci
și norii groși cu sânge
Vibrează vise seci
Când vântul nepăsării
Tresare prin cotloane
și soarelui și zării
le pune reci canoane
Când vuietul durerii
Turbează lacrimi scurte
și fulgerele stării
iți aprind ieșiri rupte
Oprește și așteaptă
Să treacă vijelia
Tăcerea-i înțeleaptă
și spulberă mânia
și orice rea furtună
Ce-n grele valuri doare
Scoici dulci pe mal adună
Stropite cu mult soare
Felicitari si sa fie intr-un ceas bun lansarea volumului de debut ! Poemele tale au farmec, imaginatie si mister...o placere sa le citesti...Succes la scris si o cariera literara cit mai prolifica iti doresc din toata inima !
RăspundețiȘtergereVivian Mihailescu