Vis

Mă-ntreb când oare clipa ce plânge si se zbate

Să treacă de hotarul momentului de vid

Va face saltul morții si-n fine va răzbate

Acea încăpățânare ce stă-ntre noi stupid?

Si când îmbrățișarea de-atâtea ori visată

Ca flacăra ce arde tot ce cuprinde-n ea

Va reuși să strângă două scântei laolaltă

Si din cupa plăcerii să bem ni se va da?

Sau când de bunăoară a noastră-nchipuire

Ce-atât amar de vreme durerii i-a fost leac

Va fi pentr-o secundă triumf si fericire

Si visele ne vor fi reale încă-un veac?