durere ireală
cazută din visare
de ce îţi faci plimbarea
pe ploape lungi strivite
sub oboseala care
trecând dintr-o strigare
în soape răstignite
se-mpleticesc confuze
şi vor s-alunge visul?
de ce de un lung tremur
te-agăţi ca de-o speranţă
şi pui pe năzuinţe
şi pe fierbinţi dorinţe
pumnalul tău feroce
şi ca un fulger rece ,
dar nemilos ce-n sânge
străfulger îmi înfige ?
te rog din neputinţă
cu lacrimi îngropate
în lungi speranţe şterse
şi-n nopţi nealinate
să pleci din vise-n care
în loc s-asişti nebună
la decăderi prelungi
să le transformi în şoapte
ce-ajung la suflet dulci
te rog, durere,
pleacă
şi lasă-mă să dorm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!