Ceruri

 

se deschid iar în mine ceruri gingașe
înalte, senine, ca niște totemuri
adânci, întinate, atât de frumoase
ceruri intinse, albastre, pufoase

brațele mele se-nalță spre ele
zborul mi-e leagăn, cerul mă plouă
pe piele se scutură prafuri din stele
lacrima mi-e pe speranțe o rouă

zări nesfârșite în ochi cad prelung
vântul mi-e cântec, soarele vânt
dor de zburare, căderi îmi alung
ceruri albastre, e timp să vă cânt