De nouă vieţi

Te-aştept de nouă vieţi încoace
cu totul doar a ta, la fel de inocentă
dar plânsă şi uneori
prea secătuită

ochii mei? precum îi ştii
tot plini de lacrimi, dar la fel de vii
şi buzele aşa cum le-ai gustat
tot dulci, mustind a sărutat
şi palmele? la fel de tremurânde
cu braţele uşoare şi plăpânde

te-aştept...
nici nu mai ştiu de câte vieţi
de câte veri toride, de câte clipe reci...
privirea mea e-ntoarsă spre era ce-a apus
când te-ntâlnâi o clipă,
dar nu te-am prins...te-ai dus...

de-atunci te tot aştept
parul îmi tot creşte
aşa cum tu-l ştiai: fluturând ştrengăreşte
şi trupul meu ce-o clipă
l-ai frământat-ntr-o doară
de nouă vieţi încoace
a-nceput să mă doară

de nouă vieţi te-aştept
la fel cum tu mă ştii

mai vii sau nu mai vii?