Îngenunchere

Uneori ritmul acesta infernal ne îngenunchează.

Alteori, așteptările noastre sunt poate prea mari și dorințele neîmplinite ne ucid speranța, optimismul, chiar zâmbetul.

Ne prăbusim și refuzăm să ne mai ridicăm.

Uite așa, vine o vreme când trebuie să rămâi închisă.

Închisă în tine, în propria pivniță, pivniţa aceea cu zăbrelele îndoite de puterea cu care ai tras de ele ori de câte ori ai vrut să ieși de acolo.

Acum, pentru o vreme, trebuie să ramâi acolo.

Să rămâi îngenuncheată până vei avea puterea să-ți desprinzi genunchii însângerați de betonul zgrunțuros,

Să stai cu privirea placată până ce-ți vor seca lacrimile.

Va veni o vreme când vei putea visa din nou, când vei avea puterea să speri, să-ți dorești, să zâmbești aşa cum numai tu știi să o faci.