înfiorată mi-e amintirea ta
ca o crizantemă zgribulită
sub răceala zăpezii timpurii
și-nfrigurat mi-e sufletul de lipsa ta
ca pielea arsă sub un soare hain,
cerșind răcoare
brațele îți caută oarbe trupul
continuâdu-și tremurul spasmic
în zorii întinși spre zări incolore,
iar buzele murmură crăpând sub sărutul
așteptat, visat, răstignit
dintr-o amintire...
pașii îmi schimbă direcția corpului către tine
parcă ascultând de-o busolă defectă
mă-mpotrivesc, nu vreau să te caut,
dar freamătul atingerii trecute
mă cheamă în visul abia simțit
radiind beții de stimuli
nu ești aici și sunt înfrigurată
ca o așezare pustiită
de crivățul iernii prelungite sub noi...
o singură mângâiere de te-ai milosti
să-mi străbați cu palma peste chip,
mi-ar fi suficientă pentru a te vrea iar
As vrea sa-i mangai chipul adorat,dar mi-e teama.
RăspundețiȘtergere