când totul se sfărâmă ca un nisip uscat
când tot ce a fost vesel, constați că ai uitat
când pașii tăi refuză să mai înainteze
și pe-aripile tale un fulger stă la pândă ca să le reteze
când sângele îngheață în venele fierbinți
și visele-n coșmaruri parcă te scot din minți
când nu mai ai puterea încă să mai zâmbești
e clar ca bună-ziua: ai uitat să iubești!
..............................................................
dar când în juru-ți lumea vrea să te-mbrățișeze
când simpla ta prezență o face să vibreze
când mersul tău greoi s-a transformat în zbor
iar rănile-s trecute și-aproape nu mai dor
când chiar de-i frig afară, tu poți dansa în ploaie
și-ușoară ți se pare calea cea mai greoaie
alergi, muncești, te zbați, fără să obosești
viața e iar frumoasă pentru că iar iubești.
Cand te prind mrejele iubirii, e ca atunci cand iti sunt prinse bronhiile, intr-o raceala de toamna tarzie. Se aude la stetoscop numai cand tusesti, urmarind frecventa inchis...deschis.....ei bine, cam asa e si dragostea, cu suisurile si coborasurile ei.....
RăspundețiȘtergere