"Ce faci când ești tristă?"
Am zâmbit amar
și am presuspus că erai trist.
Altfel de ce m-ai mai fi întrebat?!
"Zâmbesc" ți-aș fi răspuns,
dar ți-am apus adevărul:
Uneori plâng,
Alteori scriu,
Câteodată pictez
Sau doar mă rog...
"Ai multe opțiuni!", mi-ai răspuns,
iar răspunsul tău s-a înfipt în mine
ca un reproș înghețat și ascuțit.
Brusc m-am simțit vinovată
pentru evadările mele
și pentru neputința
de-a-ți arăta calea spre fericire.
Chiar și acum îmi plâng neputința
și desenez fantome rânjite dansând pe pereți.
Chiar și acum îmi scriu povestea.
Căci acum sunt tristă!
Sunt așa cum știu să fiu acum,
Dar Dumnezeul meu mă va ajuta
să încep să te uit.
Mâine nu voi mai fi tristă,
iar tu vei rămâne tot fără răspuns
atunci când te vei întreba:
"Oare ce pot face atunci când sunt trist?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!