miercuri, 10 iunie 2015

Lasă-mă!


Lasă-mă să plâng pe pieptu-ți
Lacrima mea să te-ndoaie
Creierul să-ți verse versul
Buzele să ți le-nmoaie
Inima să ți-o asculte
Mâinile să ți le prindă
Pântecul să ți-l tresalte
Sufletul să ți-l pătrundă

Lasă-mă să cânt în tine
Viersul meu să te dezmierde
Glasul meu tot treaz se ține
Agățat și nu se pierde
Și privirea te încântă 
Palmele te rătăcesc
Peste pielea ce frământă
Adâncul dumnezeiesc

Lasă-mă să fug spre tine
Peste umeri răzlețiți
Peste munți, mări și oceane
Peste genunchi dezgoliți
Și primește-mă în suflet
Fără șoapte, fără temeri
Ești dintâiul strașnic scâncet
Ce-n mine iubire semeni

2 comentarii:

  1. Bravo!
    Uite, ai scris o poezie relativ trista, dar si foarte reusita, o poezie care dejaja insa mult optimism...

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!