M-am trezit plin de etuziam si optimism. Este ciudat sa ma simt asa vesel. Gandul ca Eusebiu este inca retinut, ca i-ar putea fi rau acolo nu ma intimideaza si nu ma impresioneaza deloc, dimpotriva, imi creeaza o stare de euforie nejustificata. Mi se pare fantastic ca este o sansa incredibila de intra pe sub pielea Eufrosinei in cazul in care Maria m-ar ajuta si mai mult decat atat, ideea ca i-as putea curma suferinta acestei fătuce mă determină, pentru prima oara in viață să dansez în drum spre Cișmigiu.
Am intalnire cu Maria si sper din toata inima sa ma ajuta sa-l eliberam pe Eusebiu.
Ajung aproape tremurand si ma asez pe-o banca. Afara e inca placut, este o racoare intepatoare, amestecata cu ultimele ramasite ale nabuselii de asta vara. Ma asez cu grija sa nu-mi sifonez pantalonii pe banca pe care am stat atat de aproape de singura purtatoare de ochi turcoaz pe care o cunosc.
Ciudat, azi nu este nicio cioara in parc. Prin jurul meu se gudura cu veselie cativa porumbei. Il remarc pe unul alb-dalmatian si pe altul crem-piersica. Nu am vazut niciodata astfel de coloristica la porumbei. Intodeauna, porumbei pe care i-am vazut erau negri, albi, gri ori combinatii non-culoare. Se intampla ceva cu mine de disting culorile, au aparut noi specii de porumbei ori pur si simplu ochii mei nu erau suficient de deschisi la natura pana acum?
Nu dupa mult timp apare Maria, imbracata casual, ca de obicei, purtand pantofi eleganti cu toc subtire si inalt. Oare cum poate calca atat de sigur pe cuiele acelea, cum nu se impiedica si cum de are tinuta atat de verticala si impunatoare. E doar o mana de om!
Ma imbratiseaza scurt, se aseaza pe banca fara sa zambeasca.
Isi aprinde o tigara subtire si uitandu-se in sus, in timp ce-si imprastie tacticoasa fumul, ma asigura ca Eusebiu va fi eliberat azi.
- Nu ma intrebanimic. Omul e nevinovat, dar nu si din punct de vedere moral. Este un manipulator ordinar, imi mentin parerea perosonala, dar nu a incalcat niciodata legea. Vinde gogosi diabeticilor dependenti de durerea si lacrimile muribunzilor si famiilor lor si traieste pe picior mare din asta.
Imi vine s-o imbratisez, s-o invit la dans, asa, fara muzica, dar ochii mi se umezesc si picioarele imi tremura. Maria observa tracul meu si ma strange usor de mana stanga. Instantaneu, milioane de monstri incep sa alerge prin venele mele, tropaind dureros prin fiecare celula, infigandu-se ca fierul incins in fiecare por din piele, acum ravasita.
Si pleaca. Ii privesc mersul atat de decis. Este magnifica prin puterea si sigurinta pe care le degaja. Unde mai pui ca este o femeie onesta, altruista si modesta. Incantatoare prin frumusetea diafana si magnifica prin energia pe care o degaja.
Ajung acasa cantand. Cu vocea mea de gugustiuc ragusit o anunt telefonic pe Frosi. Ii disting murmurul plansetului retinut. As fi vrut sa fiu langa ea cand i-as fi dat aceasta veste, dar cu siguranta va vrea sa fie singura cand cand Eusebiu va reveni acasa.
Am intalnire cu Maria si sper din toata inima sa ma ajuta sa-l eliberam pe Eusebiu.
Ajung aproape tremurand si ma asez pe-o banca. Afara e inca placut, este o racoare intepatoare, amestecata cu ultimele ramasite ale nabuselii de asta vara. Ma asez cu grija sa nu-mi sifonez pantalonii pe banca pe care am stat atat de aproape de singura purtatoare de ochi turcoaz pe care o cunosc.
Ciudat, azi nu este nicio cioara in parc. Prin jurul meu se gudura cu veselie cativa porumbei. Il remarc pe unul alb-dalmatian si pe altul crem-piersica. Nu am vazut niciodata astfel de coloristica la porumbei. Intodeauna, porumbei pe care i-am vazut erau negri, albi, gri ori combinatii non-culoare. Se intampla ceva cu mine de disting culorile, au aparut noi specii de porumbei ori pur si simplu ochii mei nu erau suficient de deschisi la natura pana acum?
Nu dupa mult timp apare Maria, imbracata casual, ca de obicei, purtand pantofi eleganti cu toc subtire si inalt. Oare cum poate calca atat de sigur pe cuiele acelea, cum nu se impiedica si cum de are tinuta atat de verticala si impunatoare. E doar o mana de om!
Ma imbratiseaza scurt, se aseaza pe banca fara sa zambeasca.
Isi aprinde o tigara subtire si uitandu-se in sus, in timp ce-si imprastie tacticoasa fumul, ma asigura ca Eusebiu va fi eliberat azi.
- Nu ma intrebanimic. Omul e nevinovat, dar nu si din punct de vedere moral. Este un manipulator ordinar, imi mentin parerea perosonala, dar nu a incalcat niciodata legea. Vinde gogosi diabeticilor dependenti de durerea si lacrimile muribunzilor si famiilor lor si traieste pe picior mare din asta.
Imi vine s-o imbratisez, s-o invit la dans, asa, fara muzica, dar ochii mi se umezesc si picioarele imi tremura. Maria observa tracul meu si ma strange usor de mana stanga. Instantaneu, milioane de monstri incep sa alerge prin venele mele, tropaind dureros prin fiecare celula, infigandu-se ca fierul incins in fiecare por din piele, acum ravasita.
Si pleaca. Ii privesc mersul atat de decis. Este magnifica prin puterea si sigurinta pe care le degaja. Unde mai pui ca este o femeie onesta, altruista si modesta. Incantatoare prin frumusetea diafana si magnifica prin energia pe care o degaja.
Ajung acasa cantand. Cu vocea mea de gugustiuc ragusit o anunt telefonic pe Frosi. Ii disting murmurul plansetului retinut. As fi vrut sa fiu langa ea cand i-as fi dat aceasta veste, dar cu siguranta va vrea sa fie singura cand cand Eusebiu va reveni acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!