Pe-o margine de vis

 

Cândva stăteam pe-o margine de vis

Ne povesteam versete de-întâmplări

Râdeam strident

Se-infiorau lichenii

Dar uite-așa intr-o poezie

ne-am aprins

Și te-am iubit, firește

Cum numai personajul din poveste

Știe a iubi

Și tu m-ai răsfățat

Cum numai universul își răsplătește

Întinsul infinit

Cât ne-am iubit

Cândva...

Ce e și timpul asta

Și cât de inexact

Își macină prezentul

Acum eu sunt aici, atât de improbabil

Tu ești acolo,

Intr-un trecut abstract

Cândva stăteam pe-o margine de vis

A fost realitatea

Ce-o clipa ne-a cuprins...

Declar

Să-ți declar

Îmi ceri...

Declar:

De la pământ pana la cer

Visez,

Îmi doresc,

Năzuiesc,

Inventez

Compun

(Fără să mă supun)

Îți spun:

Da! Îți voi da tot

Fără să-mi ceri

Și-ți declar:

Te doresc, mi-e f clar!

I declare

Let me tell you You're asking me ... I Declare: From earth to heaven Purpose, I want, strive, Invent up (Without obeying) I Tell you: Yes! I'll give you everything Without asking me And i declare to you: I want you, it's clear to me!

Nu iubesc

Nu iubesc armele,

dar iubesc provocarea unei batalii,

pentru ca dacă ies învingătoare sau nu,

depinde doar de cât de des am refuzat sa trag.

Nu iubesc ura,

dar iubesc zbaterea dintre a alege greșit sau potrivit,

pentru ca daca voi alege corect,

va fi victoria binelui asupra raului.

Nu iubesc minciuna,

dar iubesc situațiile in care sunt tentanta sa evit adevarul,

pentru ca dacă voi reuși sa-l spun,

ma voi considera mai puternica decât frica de reacțiile celorlalți.

Nu iubesc greutățile,

dar iubesc modul in care cineva de acolo de sus

ma susține ca sa le depășesc.

Nu iubesc oamenii răi,

dar daca ei vor deveni buni in preajma mea,

cu singuranta ii voi iubi.

Conspiratie

 

S-a produs în mine o deflagrație

 

O implozie, 

Cred ca-i o conspirație 

Un atom de hidrogen a explodat

Pur fantezist, ca un experiment ratat

Am simțit fluturași în stomac

ii simțeam cum zburau haotic

lovindu-se de pereții groși

am încercat sa-i liniștesc

dar ei s-au liniștit abia când tu m-ai atins

Ceva în mine a explodat

când tu, ca într-o conspirație,

te-ai îndepărtat...

Știu despre tine

Știu despre tine ca ești romantic

Ca presari petale de trandafiri roșii pe cărările pe care le străbați

Doar din enigmele pe care le dezbați

In gând

Curând

Te voi cunoaște

Îți voi cunoaște gustul

Când te vei încumeta

Sa mi-l destăinuiești

Mărturisesc

Drept și înțelept

Abia aștept

Sa ți-l descoper

Ar fi nedrept

Ca tocmai eu sa nu-l cunosc

Când tocmai tu, de-atâta timp m-aștepți

Faci parte din acei înțelepți

Ce știu s-asculte intuiția

Intuiție, singura mea muniție

In bătălia cunoașterii sinelui

Doar tu, mesagerul binelui

Știi asta

Știu despre tine ca ești unicat

Înduplecat, vei pași rușinat

Dar neînfricat

In sufletul ce-ți este sortit

Poem negrăit

Știu despre tine ca ești

Tu știi despre mine ca sunt

Astrele spun ca vom fi

In curând

Amândoi, negreșit

Intr-un loc

Pe acest atotcuprinzator pământ

Pe vremea când te mai iubeam

 

Îți amintești când îți spuneam

că te iubesc?

Puseseși pe un umăr gol de-ai mei

Sărutul tău

Și gândul meu privea în gol spre cer

Ploua cu stele roz în dormitor

De-acele clipe acum îmi este dor

Tu însă ai plecat

Poveștile-au rămas

Și dor

 

Îți amintești cum te iubeam?

Ca îmbrățisarea ploii pământul pustiit

Într-atât te-am iubit

 

Si dacă-ar fi să iubesc iar

Cu tot atâta patos, cu tot atâta har

Aș face-o!

 

Îți amintești?

Era pe vremea când

Te mai  iubeam...

Un mut

Sunt un mut, 

Un nebun, 

Tăcut te ascult, 

Te privesc cu uimire și tac 

Ma prefac 

Sunt buimac,

Sunt nebun după tine 

Stau tăcut, 

Tut

Și mut 

Sunt un orb 

Un zevzec 

Închid ochii și-ascult 

Vocea ta 

Ochii tai sunt frumoși 

Ii ascult muribund

Sunt nebun

Și sunt orb

Și sunt mut 

Sunt un surd 

Nu te-aud

Doar te simt 

Te pătrund in adâncuri 

Sorbind 

Ma prefac, sunt absurd 

Sunt nebun 

Sunt și surd 

Sunt și orb 

Sunt și mut 

Pentru tine sunt orice 

Sunt și orb, sunt și surd 

Sunt nebun și sunt mut

Și chiar mult, 

Mult mai mult 

de atât! 

I'm dumb

I'm a crazy woman

I shut up and listen to you

I'm amazed, I look at you and shut up

i'm faking it

I'm confused,

I'm crazy about you

I'm silent,

dumbass

And dumb

 

I'm blind

A crazy lover

I close my eyes and listen

Your voice

Your eyes are beautiful

I listen to them dying

I'm crazy

And I'm blind

And I'm dumb

 

I'm deaf

I can not hear you

I just feel you

I penetrate you into the depths

sipping

I'm pretending,

I'm absurd

I'm crazy

I'm deaf too

I'm also blind

I'm dumb

 

For you I’m anything:

I'm blind, I'm dumb,  I'm deaf

I'm crazy and I'm dumb

And even more,

A lot more.

That's all!

Ma numesc eu

 

Ma numesc Eu!

cum de cand?

de cand m-am nascut!

Si cum pana cand?

pana cand vesnicia va vrea altfel sa ma numeasca

EU ma numesc

este numele in care 

mereu ma regasesc

dintotdeauna am visat sa ma numesc asa

cred ca aceasta este steaua mea

Cat sunt de batrana?

foarte batrana

ca o laguna in mijlocul oceanului

de valuri stropita

dar de soare intinerita

ca o oaza cu apa in desert

timpul care mi-a trecut este putin incert

cum sunt ca om?

fix ca un pom

imi tin radacinile in pamant

toamna frunzele-mi plang

dupa ce roadele-n brate se rasfrang

tot catre pamant

 

ce culoare au ochii mei?

ei sunt vesnic schimbatori

in fiecare lume nou descoperita

isi schimba nuanta-nvechita

 

sufletul? 

ah, da, sufletul

si el freamata de nerabdare

sa-i pui o intrebare

e fericit?

o, da, el este cel care

m-a descoperit

el ma invata cum sa fiu Eu

si tot el

mi l-a recunoscut pe Dumnezeu

si eu ma bucur de cunostinta

buna mea constiinta!

Același univers

 

Același cer ne urmărește iubirile

Același soare ne luminează cărările

Ridică puțin ochii

Poți cuprinde întinderea stelelor

într-o singură privire?

Universul, același în care ne-am născut amândoi,

 

Îl poți cuprinde într-o singură îmbrățișare?

 

Cât de frumoasă ar fi fost povestea noastră

Dacă s-ar fi născut la timp

Ne cheamă munții

 

Ne cheamă munții

Dar noi plângem

Nu ne putem ridica

Din rutina ce ne-a împietrit 

Atâtea cuvinte aruncate in grabă

De-ar fi putut schimba ceva in mii de ani,

Ar fi făcut-o 

Plângem aici, printre betoane,

Trăim înlănțuiți în wifi-uri

Avem imaginația bolnava și îndurerată

Incapabili să visam

Ne cheamă munții

Ne cheamă marea

Ne cheamă natura

Dar noi nu ne putem desprinde

De socialul în care trăim iluzia vieții

Dacă pentru o clipă ne-am rupe lanțurile

Și am privi cerul

Am deveni una cu natura

Am fi infinitul

La care nu mai știm a năzui

Cândva

Cândva stăteam pe-o margine de vis 

Ne povesteam versete de-întâmplări

Râdeam strident

Se-înfiorau lichenii

 

Dar uite-așa-ntr-o poezie

ne-am aprins

Și te-am iubit, firește

Cum numai personajul din poveste

Știe a iubi

Și tu m-ai răsfățat

Cum numai universul își răsplătește

Întinsul infinit

 

Cât ne-am iubit

Cândva...

Ce e și timpu-acesta

Și cât de inexact

Își macină prezentul

 

Acum eu sunt aici, atât de improbabil

Tu ești acolo, într-un trecut abstract

 

Cândva stăteam pe-o margine de vis

A fost realitatea

Ce-o clipă, împreună, ne-a întrepătruns

cere-ma

imi ceri o poveste, 

dar eu nu stiu sa spun povesti

mai bine cere-mi sa-ti stropesc

cu stele pielea

mai bine cere-mi sa intrec

in fantezie

orice gand al tau

nu-mi cere povesti

povestile incep la limita dintre ratiune si descatuasare

ratiunea mea este mai puternica

decat zborul liber al fanteziilor

nu-mi cere povesti

cere-ma pe mine

Declarație

Nu e nevoie să ridici
Decât un deget
Și voi veni
Scrie-mi un singur vers
Și-ți voi dărui întreaga împărăție din inima
în care-mi țin ascunsă iubirea
Recită-mi o singură poezie
În șoaptă, în prima noapte din toamnă
Și voi rămâne îndrăgostită de tine
Până la capătul infinitului...

Cuvinte

Ne tremură degetele pe cuvinte,
Pe cuvinte scrise, nu rostite
Ne-ar tremura vocea în ele
De-ar fi să le grăim...
Și astfel evităm să le rostim
 
Nemuritoare
Stări plutitoare din suflet
Neprețuite,
Îngăduitoare
Universale
Iubiri
 
Ne grăbim să fim
Dar nu știm
Să iubim
Nu putem să iubim
Fără să fim și fără să plutim
 
Va veni acea clipa în care
Puterea-ți va fi grăitoare
Iubirea-ți va deveni nemuritoare
Ca o pasăre și ca a sa zburare
 
Zâmbește
Degetele-ți tremură acuma zglobii
Pe cuvinte
Iubirea se-nvață când suntem copii

Colecție

Eu nu colecționez monede

Ori aur,
Bijuterii, mașini

Obiecte de artă scumpe 

ori suveniruri originale

Nici magneți de frigider
Nici statuete
Și nici fotografii deșuete
Nici timbre, nici scrisori
Nici mobilă-nvechită

Ori vreo mașinărie ruginită

 

Colecționez doar stări
Și întâmplări
Vorbe frumoase
Atingeri languroase
Amintiri drăgăstoase
Colecționez zâmbete
Și fericire
Le pun pe toate bine
În cele mai plăpânde pagini

Din ființă

Colecționez fapte bune
De la oameni prea buni
Am grijă să le răsplătesc
Așa cum se cuvine

Tot cu bine 

E-o năzuință
Să fac un muzeu
De credință!
Un muzeu al iubirii
Pe care-l voi dona
nemuririi!

Flamingo

Pe Netflix rulează numai filme optimiste

In afara camerei tale in care ții televizorul

Se moare

Se moare de covid

Ori de alte mii de boli,

Explodează bombe nucleare,

Cad avioane

Oamenii mor sub furia naturii,

copii orfani mor si ei insetati si infometati,

ori banal, de malarie...

Dar tu te uiți la Netflix

Și in bula ta

E totul roz

Ca un flamingo guraliv

Cafeaua

 

Te voi aștepta cu cafeaua făcută
Dezbrăcată de vise și iluzii,
Nerăbdătoare și tăcută.

Te voi aștepta cu cafeaua fierbinte,
Învolburată în trăiri, 

dar cuminte

Te voi aștepta cu cafeaua
În ceașca cea mov turnată.
Mă vei găsi timidă
Și sumar îmbrăcată.

Te voi aștepta cu cafeaua făcută:
Fierbinte,
Cuminte,
Visătoare,
Tăcută...

Zbor

 

 

La fiecare aripă ce îți va crește
Eu voi sta lângă tine
să-ți pictez cu grijă
pană cu pană!
Te voi învăța să zbori
Și-ți voi pune-n versuri
Văzduhurile!

Cântec pentru tine

Să nu mă dai de gol vreodată
Cum te iubeam, precum o disperată
Să nu dezbraci povestea noastră
De fantezie și visare
Va deveni banal poem
Dintr-o nebună si-un boem

Și sa nu povestești de noi

Cum râdeam plânși ori plângeam goi
Precum nebunii ne-încuram
Desculți în iarba ce-alergam

Nu, să nu spui nimic de noi
E farmecul poveștii noastre
Când toții iubiții-s fericiți
Că într-o zi s-au cununat
Povestea noastră e tabu
Căci noi nici nu ne-am sărutat

Să nu mai dai de gol vreodată

Că fericirea mea sublimă
A fost să te am doar în vis
Iubirea noastră minunată
Făcut-a din iad social

un ideatic paradis

Tu m-ai dorit doar în visare
Eu te-am avut în poezie
Iubirea noastră virtuală
E-o ireală feerie...

Te rog, tu să nu spui nimic de mine
Și îți promit că eu voiaminti de tine
Doar într-o scurtă melodie...

Rochia verde precum ochii tai

Azi mi-am pus rochia verde

Am devenit pădurea în care ne-am pierdut cândva
Vântul mi-a suflat aripile
Printre frunzele zburătoare
Mi-am amintit cum mă priveai:
Gândurile tale îmi atingeau pielea
Într-un vers incolor, fără rimă
Gustul buzelor tale
Curgea izvor sub pleoapele închise în visare
Mi-e dor de poteca noastră uitată în preistorie
Mi-e dor de atingerea timidă
Și de îmbrățisarea imaginară și fără de cuvinte
Mi-am pus rochia verde
Pentru că mi-e dor
De culoarea ochilor tăi!

Păcat

Dorință perversă ne trece prin minte
și trupul privește inert sau mirat
de unde atâtea povești și veșminte
pentru-un păcat și un gând necurat?

Visam să trăim, trăim din visare
o dulce otravă-i aceasta dorință
Din gânduri obscene ne facem splendoare
Deși știm că ce vrem nu e cu putință!

Ispita e dulce, dulce-n păcat
Cearșafuri prelinse sub piele pe pat
rămân mărturie dorințelor care
lipite-s-au pervers într-un act...

Îmbătă-mă cu tine

Toarnă-mi puțin vin roșu în pahar
De-acela dulce și puțin amar
Să-l simt ca pe-un sărut, neliniștit
Nerăbdător, cumva nedeslușit
Așa-mi doresc să simt a ta beție
Ca o dulceață, precum apa vie

Intensitatea privirii tale verzi
S-o simt dintr-un pahar, așa cum tu mă vezi
Să intuiesc printre papile expandate
Intențiile unei atingeri prea puțin vinovate
Așa intenționez să gust din tine
Cu sete și durere și fără de rușine

Și-n vinul roșu ce mi-l torni în sânge
Să-mi pui savoare din sufletul ce-ți plânge
Așa te voi gusta și te voi devora
În fiece celula să simt aroma ta
Toarnă-mi acum vin roșu in pahar
De-acela dulce și puțin amar.

Îmbătă-mă cu tine!

Visul meu

Am un singur vis:
să-mi pierd cumpătul
în iubirea ta!

Chiar atunci, chiar acum,
mi-am pierdut rațiunea
în sărutul tău!

Marinari ai propriilor vise

Cerul privește prin mare furtuna

Furtuna cea grea, cu vânturi turbate

Și marea cea neagră, geme nebună

De-atâtea dureri în valuri vărsate

Privește în mare și plânge din nori-șieși

Cu lacrimi sărate, uneori înghețate

Ploaia îi cade precum blestemul

Pe marea cu multe vapoare-necate

Vă plânge și cerul, vă plânge și marea

Vă plânge întreg universul

Pe voi marinari ai propriilor vise

Cu vâsle-speranțe și-n păr cu meduze