miercuri, 13 februarie 2008

bunica

azi mi-am amintit de bunica mea. era o femeie minunata, cum sunt toate bunicile pentru nepotii lor. era o femeie micuta de inaltime, cu parul mereu prins in doua codite impletite, ascunse bine sub basmaua ei, pe care cand o prindeam, mi-o legam si eu mandra cu nod strans la ceafa. ce mandra mai eram. avea niste ochi mici, negri, care emanau depotriva bunatate si intelepciune. cand ma dojenea imi zicea "fa, mama!" cand ma alinta imi zicea tot asha. imi zambea des, imi dadea sfaturi si avea grija, cand dormeam prea mult sa vina cu bunatatea ei de nedescris sa-mi spuna: "scoala, maica, sa mananci si tu ceva, sa nu roada stomacul in gol si apoi te culci la loc". n-ar fi vrut sa ma puna niciodata sa fac nimic, insa ii crestea inima cand ma apucam s-o ajut la treburi. era mandra de notele care le luam la scoala si ma privea cu placere cand coseam o fatza de masa sau un semn de carte, cu fir de matase rosu pe etamina ingalbenita. mereu adusa de spate, imi fierbea lapte in tuciul innegrit, ca stia ca-mi place sa-i rad pojghitza care ramanea pe el dupa ce beam laptele. ma lasa sa dorm cu pisicile in pat si sa mananc paine inmuiata in apa pe care puneam zahar. avea tot timpul o pungutza cu bomboane in care dadeam iama ori de cate ori o gaseam. imi ingaduia sa fac cate prostii vroiam, insa venea si-mi spunea cate o snoava sau o povestioara din care reiesea ce e bine si ce nu sa faci in viata. tot timpul ma sfatuia sa ma port frumos cu toata lumea, sa nu ma cert cu nimeni, sa las de la mine si sa fiu cinstita. imi spunea sa cred in D-zeu, sa-mi fac cruce inainte de culcare si sa ma rog pentru sanatatea mea si a familiei. a murit inainte sa ma vada mireasa, isi dorea atat de mult. a dus o viata grea, a muncit mult, si-a pierdut un fiu la varsta de 11 ani, a avut un sot care n-a respectat-o si n-a iubit-o. nu s-a plans niciodata de traiul ei alaturi de bunicul, desi o auzeam cateodata plangand pe ascuns. durerile ei nu avea cine sa i le asculte, dacat poate animalele de care avea grija, trezindu-se pentru ele in fiecare dimineata la ora 4. avea o gradina cu flori pe care le ingrijea cu o delicatete iesita din comun. primavara, de pasti, mergeam acolo si-mi faceam buchet multicolor pentru noaptea de inviere.
am trait o copilarie mirifica alaturi de ea. daca voi ajunge sa fiu bunica, imi doresc sa fiu ca ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul tău este important pentru mine!