luni, 11 februarie 2008
cazarea si camera
pentru ca nu aveam alta sansa, m-am asezat si eu la coada. in jurul meu tinerii studenti, studentii mai mari, parinti, bunici si alte rude asteptau cuminti sa primeasca un loc in celebrul camin. incercam cu disperare sa gasesc vreo figura cunoscuta. stiam din liceu ca mai erau cativa elevi care dadusera examen la constructii, insa ori nu intrasera ori optasera pentru alta varianta de cazare. eu, insa, trebuia sa stau si sa-mi obtin cu orice chip un loc intr-o camera.
nu stiu prin ce minune, sau poate ca eram mica de inaltime, incet incet, tot strecurandu-ma prin multime m-am trezit in scurt timp in fata comisiei. daaa, era o comisie formata din vreo 5-6 indivizi, dintre care unul era negru (am aflat mai tarziu ca era un profesor, destul de cunoscut, dar asta e alta poveste). acesti oameni te masurau din cap pana-n picioare, iti cereau diverse documente si-ti tot puneau intrebari: la ce facultate ai intrat,cati ani ai, unde ai terminat liceul si, cel mai important, cati km sunt pana in localitatea natala? n-am inteles asta cu km, ce conta, eram din provincie si-mi trebuia loc. am aflat ca aveau prioritate cei care stateau mai departe, era logic, nu? a trebuit sa ies, sa merg in facultate sa platesc o taxa, dar m-am reintors, de data aceasta, la o alta coada. imi intrasem in mana. pe holul ingust si intunecat, cu buletinul in mana, asteptam sa intru in camera de unde ieseau studentii cu paturile foste albastre, acum gri. cand mi-a ajuns randul, m-am trezit in fatza unei doamne care m-a intrebat cu glas gros si foarte autoritar: ai facut cererea de cazarmament? oops, aici e armata, am gandit. nu stiu de ce m-am gandit la o cazarma, poate de la cuvantul care nu-l mai auzisem niciodata si nici nu-l intalnisem prin cartile care le citeam eu. am raspuns speriata "nu!", dar nu pentru ca aveam habar despre ce ma intreaba, ci doar pentru ca nu facusem inca nicio cerere, alta decat cea de cazare. "atunci scrie aici ce vrei! si ce esti asha speriata?" am zambit fortat, pentru ca-mi venea sa plang si am luat bucatica de foaie care mi-a intins-o. ce vreau? nu stiu ce sa vreau, am gandit. foaia din mana mea m-a dumirit. am inceput sa bifez:2 paturi (imi ajung doua, am gandit), 1 perna, 1 fata de perna, 1 cearsaf de pat, unul plic, perdele, 1 covor, 1 vaza de flori. ce sa mai, am bifat tot ce era acolo, spunandu-mi ca e bine sa le am, chiar daca nu ma folosesc de toate. am intins triumfatoare cererea gandindu-ma ca am scapat de carat perne si paturi tocmai din valcea. femeia s-a uitat pe ea si a racnit, intorcandu-se spre femeile care aduceau din spatele camerei "marfa": 2 paturi. mi le-a intins in timp ce se uita la urmatorul student. "pai si restul?", am intrebat. femeia-barbat s-a enervat pe buna dreptate si a racnit din nou: "1 perna pentru domnisoara, ca n-are pe ce sa doarma" mi-a intins-o in scarba, asteptand sa plec. eu nimic. "domnisorica, imi zice,aplecandu-se peste masa de pe care sarise de multa vreme "smaltul", fetze de masa si perdele nu mai avem. covor s-a luat deja unul pentru camera ta. cheia de la camera o gasesti la colege. hai, fugi de-aici ca am treaba!"
am plecat resemnata, nu inainte de a multumi. m-am gandit ca oricum lenjeria aia nu putea fi curata si perdele pot sa-mi aduc si eu de acasa dac-o fi nevoie. m-am pus in fata liftului si am apasat pe buton. m-am dumirit in scurt timp ca nu merge. am luat-o pe scari, scari care mi-au facut scarba si rau in acelasi timp. la etajul unu un geam era spart. vopseaua de pe pereti probabil era de la constrcutia caminului aceeasi. becurile lipseau. pana la etajul 3 insa am avut timp sa intru in atmosfera. ce putea fi mai rau de atat, m-am imbarbatat eu.
am intrat cu frica in camera. soc total. erau doua camere dispuse una langa alta de-a lungul unui holulet micut, intunecos si el, in mijlocul caruia tronau doua chiuvete negre si crapate. o oglinda era sparta, una nu mai era deloc. in stanga era wc-ul, iar in dreapta dusul. am intrat in camera, sperand sa fie ok. ok a fost de fapt knockout. de o parte si de alta a camerei erau 4 paturi metalice, 2 cate 2 suprapuse. mai vazusem asha paturi cand fusesem internata in spital la 14 ani pentru o operatie. dar alea erau paturi de spital. mi se parea nedrept sa dorm in asha pat. in fata geamului erau 2 mese si un singur scaun care nu mai avea spatar. pe jos era limoleum, jupuit la intrare, de culoare fosta-verde. niste dulapuri incastrate, 5 la numar, murdare si fara manere. ce m-a socat insa cel mai tare, erau cadavrele de gandaci. aveam oroare de gandaci, fugeam de fiecare data cand ii vedeam. acum imi sunt dragi :D. macar sunt morti, am gandit. sigur au facut dezinsectie. inca eram optimista. o fata dragutza m-a intampinat:
- buna, eu sunt d.
- buna, o., imi pare bine
- esti anul I?
- da
- se vede. ha ha ha. hai, curaj. boboacele stau deasupra. eu mi-am ales patul de sus, mie imi place sus, dar colegei mele nu-i place. asha ca vei sta tot sus. asta e.
- da, nu-i nicio problema. nu am rau de inaltime. asha sunt toate camerele?
- ha ha ha. da, asha sunt toate. asta arata bine. oricum trebuie s-o zugravim, sa vopsim paturile si noptierele, sa spalam pe jos, sa punem perdele. covor am luat eu de jos, dar trebuie sa-l ducem la curatorie. poate poti aduce si tu ceva, un televizor, ceva, orice. trebuie sa mai facem rost de niste scaune si sa cumparam becuri. chei se fac la coltul strazii, dar nu e urgenta. urgent trebuie sa ne apucam de curatenie. ai unde dormi in seara asta?
- da, da, am, sigur. si gandul meu m-a dus imediat la camera cu mucigai de unde venisem. ma intorc acolo, eu nu stau aici, mi-am spus. bine, d., o sa vin maine cu mama mea sa facem curatenie. sa-mi spui ce trebuie sa cumpar. m-am asezat pe unul din paturi, in care abia se vedea o saltea veche de cand lumea, albastra, uzata si plina de suisuri si coborasuri.
Mi-a facut o lista scurta: lighean, detergenti, detartrant pt wc si chiuvete, vopsea lavabila, matura, faras, mop, lavete, manusi de plastic, hartie de imbracat rafturile dulapului,bronz pentru paturi si noptiere, otrava de gandaci, becuri. In mintea mea am adaugat pe lista paturi, perna, lenjerie de pat, vase,o saltea de pat,umerase, tacamuri, mai multa otrava de gandaci ... si un pistol sa ma impusc.
Am iesit cu lacrimi in ochi, jurand ca nu ma mai intorc acolo...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da... si d. era foarte emotionata pentru ca voia sa iasa totul bine, sa nu uite vreun amanunt care sa strice armonia camerei si din cauza asta a ratat farmecul întîlnirii cu cineva care avea sa ocupe un loc dulce si drag in inima ei... d. se gindea numai sa se duca sa cumpere hîrtie pentru pus pe rafturi, matura sau alte minuni si nu era atenta la dulceata desfasurarii vietii... dar mai bine sa o ascultam pe o. cum crapa incet usa prin care incepe sa se iteasca povestioara...
RăspundețiȘtergerece surpriza placuta sa am asha vizitator. o astept pe d. sa comenteze si sa completeze sau sa corecteze acolo unde memoria mea ma inseala :)
RăspundețiȘtergere