joi, 16 octombrie 2008

Poveste de iubire


A fost odată....
Asa a început povestea lor. Ea era încă în școala gimnaziala, el era deja mare. Era licean. Niciunul nu înțelegea ce i-a plăcut mai întâi la celalalt. Ochii curioși? Buzele mereu în încercarea de a spune ceva, dar întotdeauna neputincioase? Mâinile copilăroase care treceau prea des prin par? Tremurul nestăpânit al corpului sau transpirația rece din palme?

Prima îmbrățișare a venit ca o adiere și i-a surprins pe amândoi. Primul sărut s-a consumat pe o frunza de nufar. A fost urmat de plimbări lungi și cuvinte nerostite. Niciunul nu putea spune ceva, orice. Amândoi își făceau scenarii, își pregăteau conștiincios frazele, dar, când se întâlneau, ceva îi împiedica să-și rostească cuvintele pregătite de cu seara. Mergeau mereu tăcuți, fericiți ca se țin de mână. Lumea era a lor, iar iubirea dintre ei era la fel de plina ca un cer înstelat.
Câteodată își făceau mici cadouri: un volum de versuri sau doar o poezie pe un bilețel, un album pop sau doar un cântecel înregistrat pe o caseta uzata, un film la cinema sau doar o fotografie învechită. Povestea o scriau chiar ei, iar personajele erau atent selecționate, ca actorii intro piesa de teatru regizata bine.
Veșnicia stătea la picioarele lor. Povestea lor era sortita nemuririi.

Prima vara petrecuta despărțiți le-a adus adus primele lacrimi de dor. Revederea a fost fantastica. Iubirea lor era acum un dans nesfârșit pe o scena îmbrăcată în flori. Distanta ii apropiase mai mult, mai frumos, dar cuvintele tot nu-și găseau portița să iasă. Povestea se consuma în tăcere, pentru ca în definitiv nici nu aveau nevoie de cuvinte. Oricum își puteau citi gândurile. Si de multe ori roșeau fără sa se vadă, doar știind la ce se gândește celalalt.

Anii au trecut în tăcere. La fel de frumoși ca prima zi în care s-au văzut. Erau sortiți unul altuia.

Intro noapte a fost o furtuna groaznica. Era frig și întuneric. El, la câțiva pași distanta, tremura de spaima. Pământul a fost zguduit de un fulger nemaivăzut. Si intre ei s-a deschis un hău negru. Pe geam se putea vedea gaura dintre casele lor. Aripi de-ar fi avut ar fi zburat pe malul celalalt. Niciunul nu putea striga, doar se priveau îngroziți. Vin spre tine! i-a auzit ea gândul și s-a retras 2 pași de la fereastra. Ploaia cădea rece și puternica pe pervazul de piatra. Câțiva stropi au atins-o. Răceala stropilor au înghețat-o. L-a văzut doar cum își ridica mâinile deasupra capului, cum își ia avânt și se arunca în prăpastia întunecată. Aripile nu i s-au deschis. Malul era prea departe.

Dimineața, prin perdeaua roza pătrundea un soare puternic și vesel. Orice nor dispăruse. Parca nici n-ar fi plouat vreodată. S-a dus la geam. Prăpastia se inchisese. In locul ei rămăsese el, întins, cu aripile frânte. Ochii ii erau deschiși și parca priveau cerul, la fel de albastru. Lângă aripile lui insângerate stătea ucisa povestea lor, frumoasa ca o dimineață senină.

I-a desprins cu grija aripile și le-a spălat de sânge. Le-a așezat în camera ei. Câteodată și le punea și se privea ore în sir în oglinda. Era tot ce-i rămăsese de la el: o poveste de iubire nerostita și o pereche de aripi care nu i se potriveau.

14 comentarii:

  1. foarte frumoasa povestea.dar si trista in acelasi timp pentru cineva.Viata merge inainte si timpul le vindeca pe toate

    RăspundețiȘtergere
  2. Impresionant,poveste de suflet intr-adevar; poate ca alte aripi i-au crescut... de ce nu i-ai vorbit poate ca chiar si-a facut un vis din a se intoarce in trecut si al schimba. Lipsa de comunicare, in iubire mai ales, produce intotdeauna dezastre in lumea asta (vezi "Romeo and Juliet"); dar cum altfel o iubire s-ar transforma intr-o mare iubire daca nu prin multa suferinta si lacrimi nenumarate, cum am simti lipsa paradisului daca nu prin pierderea aripilor aici pe pamant si cum am ajunge sa pretuim iubirea, marea iubire, daca n-am fi sacrificat-o mai intai traind fara ea, in exterior cel putin, si care ar putea fi pedeapsa, karma sa zicem , a celor care sacrifica iubiri decat aceea de a trai suferintele provocate in fiinta iubita si de a trai in absenta iubirii. O fiinta care trezeste in noi o mare iubire este un dar dumnezeiesc, pentru ca tot ce pleaca de la noi se intoarce...
    Numai in iubire sa nu aveti masura... :) La cat mai multa iubire ! Si mai ales la cat mai mult curaj de a va lasa in voia ei, ametiti, imbatati, loviti si aruncati de furtuna ei naprasnica tunci cand devine teribila si ne rupe sufletul in doua lasandu-ne cu spaima ca vom ramane neintregiti si in suferita pentru totdeauna.
    Oare ce este mai presus decat iubirea?
    Pasionant subiectul, iubire, ingeri, paradis... pierdut

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte, foarte, foarte frumos! Brava!

    RăspundețiȘtergere
  4. @anonim: e doar o poveste

    @ingerul: sunt convinsa ca i-au crescut alte aripi. povestea are continuare. si e cu happy-end.

    @innu: multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  5. am sa fiu poate rau... nu asta e intentia... cred ca povestea e incompleta, sau mai precis ea ascunde prea bine realitatea.... am sa fiu si mai rau, cred ca o ascunde in sensul ca o deformeaza... Mie imi pare ca fata ia aripile ca un fel de trofeu... si mai tare mi se pare ca autoarea incearca sa pedepseasca cazutul inger atunci cand incearca acele aripi si isi da seama ca de fapt nu i se potrivesc... incompatibilitate... deci poate merge linistita mai departe... who is next... intradevar, o amintire speciala, frumoase aripi, exceptionale, dar sa fim seriosi nu mi se potriveau...

    RăspundețiȘtergere
  6. @braducalin

    Bin venit la mine-n blog.

    Realitatea este exact ca in aceasta poveste. S-au iubit pana ce el a murit. Se prea poate ca el sa fi reinviat, nu stiu. Autorul nu mai stie ce s-a intamplat dupa. Orice poveste frumoasa de iubire se termina cu "au dansat la nunta si au trait fericiti pana la adanci batraneti". Ce s-a inatamplat dupa nunta nu mai face parte din aceeasi poveste. In povesti realitatea nu este mascata, este doar pusa intro alta lumina, mai favorabila sau sa-i zicem ceva mai savuroasa pentru cititor.

    Te mai astept pe la mine si sa auzim numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  7. imi cer scuze confundam povestea ta fantastica cu o pagina de jurnal... CONFUNDAM????

    RăspundețiȘtergere
  8. imi aduc aminte de filmul The Fish in care personajul principal, un batran in pragul mortii isi relateaza intreaga existenta in stilul in care se spun povestile pentru copii...


    Ce credeam eu??? Pe fatza: credeam ca povestea se leaga de o intamplare din viata ta... nu ma gandeam de loc la faptul ca a murit.. ci ca moartea lui reprezinta despartirea... Astfel in incercarea personajului masculin de a ajunge la cel feminin zburand peste prapastia care s/a format de nicaieri, peste noapte, am vazut zbaterea indragostitului de a recuceri o femeie care nu il mai iubeste, sau nici ea nu stie ce fel de sentimente mai are pt el... Dar poate mintea mea bifurcata a interpretat prea mult literele pe care autorul le-a asezat acolo...

    RăspundețiȘtergere
  9. @calin

    ai intuit tu ceva. :) într-adevăr, povestea mi-a inspirat-o o iubire din copilăria mea, dar e departe de a fi o pagina din jurnal. moartea băiatului reprezinta cum bine ai înțeles, despărțirea, dar aceasta despărțire nu s-a produs în zbaterea băiatului de a recuceri fata, s-a produs undeva în afara celor doi, exact ca în poveste. ghinionul a făcut ca băiatul sa fie cel care a căzut în prăpastie și nu fata. hai s-o lăsam sa fie doar o poveste, sa nu mai cautam corespondențe cu realitatea.

    numai bine

    RăspundețiȘtergere
  10. CRED CA NU ESTI FERICITA PE DEPLIN!O STIU DE FAPT SIGUR.DECAT ALA MICU TE BUCURA.DAR ASTA ESTE VIATA.CU TOTII ALEGEM!MIE UNUL IMI PLACI MULT DE TOT.SI MA CUNOSTI BINISOR!ASI DA ORICE SA TE POT CUNOASTE MAI BINE!!PT CA IMI PLACE CDE TINE CA ESTI FFF DESTEAPTA DAR SI FFF ATRAGATOARE.UN INDICIU!!!!!BATERFLAY !!CV CU CARE SE JOACA CV????????JOLLA

    RăspundețiȘtergere
  11. Hei, fluturas. Nu m-am prins de indiciu. Poti sa fii mai generos cu elemntele ajutatoare?

    RăspundețiȘtergere
  12. inca o poveste ce ma lasa fara cuvinte..

    RăspundețiȘtergere
  13. Oti, esti foarte sensibila si imi plac atat de mult povestile/poeziile tale.

    RăspundețiȘtergere
  14. Liz, Iti multumesc pentru vizita. Imi pare tare rau ca esti trista. O Sa-ti las un mesaj pe blogul tau. Cu bine!

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!